Dreptul copilului la protecție împotriva oricărei forme de exploatare. Traficul și maltratarea copiilor

Cuprins:

I. Introducere. Actualitatea drepturilor copiilor în contextul societății economice de astăzi.

II. Scurt istoric privind apariția drepturilor copiilor.

III. Desfășurarea tematicii.

IV. Concluzii. Reflecții personale.

I. Introducere

În context actual, familia continuă a fi interpretată ca pilon al societății, deși de multiple ori se acordă mai multă atenție unor fenomene de interes egocentric, care afectează unitățile societății, punînd accent pe controlul grupului, ca armă flexibilă și puternică, deoarece, chiar și din punct de vedere politic, nu votul unui individ decide, ci înclinația medie a grupului/societății/populației.

Atunci cînd se vorbește despre drepturile familiei, se vorbește despre drepturile omului și numaidecît ar trebui să se vorbească și despre drepturile copiilor, fiind bazate pe respect, egalitate şi dreptate, fără deosebire de cetăţenie, naţionalitate, rasă, limbă, sex, orientare sexuală, abilităţi sau orice alt statut.

Actualitatea drepturilor copiilor se manifestă la nivelul Republicii Moldova din mai multe motive, esența cărora este descurajatoare. Pe lîngă faptul că în 2007 populația țării noastre s-a diminuat cu 13 mii de locuitori față de anul precedent, iar migrația populației devine o tradiție. O situație mai puțin optimistă ne-o prezintă și coeficientul lui Pacrovschi (așa-numitul coeficient al vitalității), conform căruia la 1000 de decedați, în anul 2007, s-au născut doar 882 copii.1

Astfel, studiile socio-demografice insistent cer a pune accentul pe perspectivele din viitorul țării noastre, copiii, ca fiind posibila tragedie sau salvare a unui neam care își pierde identitatea, iar implicarea autorităților, ONG-urilor și a întregii societăți e inevitabilă.

 

II. Scurt istoric

Drepturile copilului au trezit interes în societate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când a apărut prima mişcare preocupată de aspectele dezvoltării copilului, care pleda pentru protecția lui împotriva neglijării, exploatării şi a violenţei, această perioada fiind caracterizată prin deschiderea unor instituţii publice de ocrotire, şcoli şi instituţii separate pentru copii cu deficiențe, precum şi de tribunale pentru minori.

După Primul Război Mondial, ideea drepturilor copilului a captat pentru prima dată atenţia lumii. În 1959, ONU a adoptat Declaraţia drepturilor copilului.2

Spre sfârşitul anilor ‘60, s-a pus accentul pe ideea drepturilor de participare a copilului. Mai mulţi lideri de opinie au susţinut ideea că cei care trebuie să aibă competențe la subiectul adoptării drepturilor copiilor – sunt înșiși copii.

Termenul de “abuz asupra copilului”, ca problemă socială conștientă, a fost abordat de sociologul Kempe, in 1962, pentru a descrie “copilul bătut”. În anii care au urmat, el a ajuns să fie folosit atît pentru abuzul fizic, cît și pentru cel emoțional și sexual, problema abuzului asupra copilului devenea de interes internațional.

În 1976, s-a fondat Societatea Internațională pentru Prevenirea Abuzurilor asupra Copiilor și a Neglijării acestora, urmată în 1978 de Asociația Britanică pentru Studiul și Prevenirea Neglijării și Abuzului asupra Copiilor.

Pe 20 noiembrie 1989, s-a adoptat Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului.3 Aceasta a intrat în vigoare în septembrie 1991 şi a fost ratificată de majoritatea ţărilor din lume, cu excepţia Statelor Unite ale Americii şi a Somaliei.

 

III. Desfășurarea tematicii

Abordarea tematicii maltratării și traficului de copii este provocată de ideea că copii de azi sunt părinții de mâine. Un copil abuzat va aplica un tratament asemănător copiilor lui, generîndu-se astfel o spirală vicioasă, care nu va mai putea fi evitată.

Ocrotirea de către stat și societate a copilului, familiei și maternității constituie și în Republica Moldova, oficial, o preocupare politică, socială și economică. “Statul garantează fiecărui copil dreptul la un nivel de viață adecvat dezvoltării sale fizice, intelectuale, spirituale și sociale”.4

Un aspect al neglijării drepturilor copiilor este ipostaza “copii străzii” – realitate în toate țării lumii indiferent de nivelul de dezvoltare. Diferența constă în gradul de integrare în societate și de implicare a societății în realizarea problemelor acestor categorii. De multiple ori, ONG-urile sunt organismele care încearcă realizarea unor proiecte pentru aceste categorii sociale. Obiectivul principal al ONG-urilor în privința integrării în societate a copiilor străzii este realizarea și menținerea legăturii cu grupurile de copii, punîndu-se accent pe abordarea individuală ca parte componentă a societății sănătoase.

Tema maltratării și traficului copiilor este una alarmantă, în acest context, deoarece nu implică doar drepturile minorilor, ci și nerespectarea obligațiilor de către maturi, care nu le acordă copiilor oportunități decente pentru o viață socialmente sănătoasă și îi antrenează în “businessuri”, a căror scop este obținerea profitului – ca element principal și indispensabil al realizării în societate, sau îi utilizează ca punct de descărcare a negativului.

O altă problemă dramatică cu care se confruntă societatea contemporană este creșterea violenței îndreptată asupra copilului. Deși este dificil de estimat numărul copiilor maltratați chiar de către părinții lor, datorită rezervelor acestora de a răspunde la întrebările anchetelor, diferitele studii și statistici publicate arată că numărul lor crește.

Maltratarea copiilor din Republica Moldova poate fi exemplificată prin:
– sărăcia accentuată a multor familii; copiii sunt grupul cel mai expus sărăciei;
– interacțiunea inadecvată dintre părinți și copii; părinții nu participă la educație;
– persistența mentalităților și practicilor autoritare, atît în familie, cît și în mediul social;
– numărul redus de psihologi și asistenți sociali în școli.

Aceste motive conduc la ideea că copilul, din cauza lipsei sale de maturitate fizică și intelectuală, are nevoie de protecție și de îngrijiri speciale.5 Violența, maltratarea, traficul cu copii, aduce prejudicii integrității lor personale, reducînd capacitatea de a se afirma ca “cetățeni normali”. Din această perspectivă, violența îndreptată asupra copilului se apropie de o dramatică circumstanță a sclaviei. În plus, mentalitatea tradițională, în ceea ce privește drepturile părinților asupra copiilor, a constituit un temeinic motiv al întîrzierii preocupării pentru problema în cauză. Bătaia este unul din aceste drepturi. Cultura tradițională aprobă pedeapsa corporală și apără dreptul părinților de a-și crește copiii cum cred ei de cuviință.

Fiecare al doilea copil din Moldova este maltratat, fiecare a treia fată şi fiecare al şaselea băiat sunt abuzaţi sexual.6 Cel mai des sunt maltrataţi copiii vagabonzi, orfani, cu handicap fizic şi mintal, copiii din familii vulnerabile. Persoanele care îi maltratează, de obicei, sunt cunoscuţii, oamenii cu probleme mintale, părinţii. Cauzele ce duc la apariţia acestei probleme pot fi: discriminarea dintre bogaţi şi săraci, războaiele, lipsa de comunicare, naţionalitate, nivel redus de viaţă, şomajul, părinţii imaturi afectiv, persoane rigide, lipsite de căldură şi empatie. În rezultat, maltratarea are ca efect principal afectarea dezvoltării normale a copiilor, provocînd nașterea unei generații degradate și bolnave.

Din alt considerent, Moldova e una dintre țările de origine pentru traficul de femei și copii în scopul exploatării sexuale. Sărăcia extremă determină tinerele să migreze.

Majoritatea femeilor și fetelor traficate sunt din mediul rural. Conform datelor Organizației Internaționale pentru Migrație (OIM), mai mult de 10% din ele nu au atins vîrsta de 18 ani. Majoritatea dintre ele provin din familii sărace și sunt atrase prin promisiuni false de a primi locuri de muncă bine-platite peste hotare.

Sănătatea femeilor și copiilor traficați este supusă multor riscuri. Cele mai răspîndite sunt bolile sexual transmisibile (BST), inflamațiile tractului reproductiv și sarcinile neplanificate, traumele fizice, problemele psihologice severe.

Conform estimărilor OIM, 40% din victimele reîntoarse în Moldova părăsesc din nou țara, la scurt timp după sosire, și sunt retraficate. Dar, acest aspect al realității nu poate fi totalmente abordat, analizat de către stat, deoarece în RM nu există definirea legislativă a termenului “pornografia cu copii”.

Pe lîngă toate acestea, Departamentul de Stat american a adăugat Republica Moldova pe lista neagră a ţărilor care nu iau măsuri pentru combaterea traficului de fiinţe umane. Potrivit raportului privind traficul de fiinţe umane pentru anul 20087, Moldova face parte din ţările care nu îndeplinesc standardele minime şi nu prezintă eforturi semnificative pentru eliminarea formelor grave de trafic uman; iar copiii din Moldova continuă a fi traficați în Turcia, Rusia, Emiratele Arabe Unite, Ucraina, Israel, Cipru, Grecia, Albania, Romînia, Ungaria, Slovacia, Republica Cehă, Italia, Franţa, Portugalia.

Potrivit statisticilor americane, aproximativ 800 mii de persoane devin anual victime ale traficului de fiinţe umane, din care 50 la sută minori.

IV. Concluzii

Este evident că fiecare interpretează statutul copilului de astăzi în societate ca “copil pentru totdeauna”, fără creștere și fără maturizare intelectuală.

Părerea mea personală, în acest context, este că responsabilitatea o duce societatea, cea care, mai devreme sau mai tîrziu, va sesiza schimbarea produsă de acest val de copii care înaintează și constituie spirala existenței.

Oricine dintre noi – profesori, doctori habilitați, studenți, președinți, putem afirma că suntem viitorul țării. În realitate, noi nu suntem decît particica din prezent a cărei trecere ne va convinge ușor de importanța celora care într-adevăr constituie viitorul țării.

Necesitatea implementării unor schimbări în viața și educația copiilor, protecția și investiții în dezvoltarea lor – sunt cele mai necesare obligații ce trebuie înaintate spre executare, din motivul impactului lor colosal asupra țării de mîine.

Aceștia trebuie să beneficieze de drepturile generale ale omului, la care suntem toţi îndreptăţiţi încă din momentul naşterii si, pe lîngă acestea, este necesar sa fie respectate drepturile lor speciale, care să le ofere un statut aparte în societate, drepturi necesare pentru a le completa vulnerabilitatea, dependența financiară, fizică și naivitatea.

Note bibliografice:

1. Anuarul statistic al Republicii Moldova, 2008;

2. Monitorul oficial al drepturilor copilului în Moldova, nr.3, noiembrie, 2008;

3. Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr.109 din 28 septembrie 1990;

4. Legea Republicii Moldova privind drepturile copilului(Art.2, Legea Nr.338-XIII din 15.12.94);

5. www.childrights.md;

6. Programul “Protecția copilului”, Declarația nr.1, UNICEF Moldova Asistență Socială, coordonator Kirsten Di Martino, 2003;

7. Comunicat de presă al Ambasadei SUA la Chişinău, remis Agenţiei BASA-press; 4 iunie 2008.

Advertisements

2 comments

  1. faceam un research la tema si uite peste cine am dat 😛

    Like

    1. Haha 🙂 Nice 🙂 Tema e foarte actuală pentru tine, nu? 😛

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: