Dincolo de imaginea universului

”Dragostea și moartea, singurele două elemete prin care omul atinge infinitul” /Alexandre Dumas fiul/. Definiția cuvîntului univers este cea mai interesantă definiție pe care am întîlnit-o vre-odată: tot ceea ce se vede plus tot ce mai poate exista. Tot timpul am fost cert convinsă că fiecare lucru, mișcare, lege poate fi explicată. ”Explicată”, însă, nu înseamnă expusă prin detalii sau descrisă, ci înțeleasă dincolo de conținut, prin sens…

privire

Fiecare persoană e un univers. Adică este o totalitate de CEVA-uri vizibile și încă multe alte care nu numai că nu se văd, dar nici presupuse nu pot fi, pentru că asemeni universului este imens, iar combinațiile de stări și gînduri fac totul și mai complicat. Și mai frumos, și mai original, și mai irepetabil

Tot timpul, cînd eram mică, aveam frică de spații închise și mici. Cînd am crescut mai mare am înțeles că am frică de spații imense și goi – de vidul universului… De ceea ce există, dar nu este cunoscut și, deci, nu poate fi explicat. Mă gîndeam că nu aș suporta să mă trezesc într-o zi în cosmos, nu din frica de foame, sete… ci de imensitatea ”nimic”-ului. Să-ți pară că vezi planetele, dar să conștientizezi că acolo viața nu poate exista, că viața ta acolo nu poate exista.

Cît e de imens… Și în imensitatea asta de șanse, omul reușește să-și găsescă pereche… Asta-i ideea! Fiind atît de complex totul în noi și în cei din jurul nostru: ca-ntr-un univers în care frică nu-ți e de foame și de sete, ci de singurătate… Și nici nu singurătate simplă… Nu una fizică, ci sufletească (spirituală, morală). Și cît e de FRUMOS în învălmășeala asta să fii absolut convins, absolut, că: din miliardele de stele care-ți luminează calea, ai făcut o alegere corectă, îndrăgostindu-te de una anume. Fără să ai argumente și dovezi că ea există, ești cert convins de lucruri care-ți sunt cunoscute numai ție, adevăruri unice, care este păcat chiar și în șoaptă să le spui.

human-space-universe-cosmos

Dar: dincolo de aceste cuvinte, dincolo de imagini și aparențe, chiar dacă nimic nu e demonstrat, chiar dacă savanții nu știu a număra infinitul stelelor, chiar dacă spunem că universul e infinit, nu are margini, nu are început și sfîrșit, nu are temelie și nu are cer, chiar dacă… – acest univers poate fi cu ușurință strîns la piept. Fără a pune lucrurile în ramă și fără a pune întrebări – știi răspunsul… Știi cîte stele există, chiar dacă nu știi numărul lor, știi cîte, poți să le și spui pe nume, atunci cînd universul ți se deschide. Chiar dacă…

Cuvinte absurde? Nu… Cele mai sincere… pentru că: ”Am privit în ochi universul și am văzut…” /Marius Torok/.

Advertisements

3 comments

  1. Tania · · Reply

    foarte nice, dar cred ca nu trebuie sa-ti fie frica, deoarece de fapt noi toti suntem o parte a acelui imens si gol (dar si extrem de scump pentru noi) univers…

    Like

  2. Fiecare om este un univers care in mare parte ramane nedescoperit.
    Sa nu incercam sa cuprindem universul in imensitatea sa, ca nu cumva sa ne cuprinda neputinta de al sti vreodata pe de-a intregul, ci mai bine sa-l descoperim pas cu pas ca niste exploratori, asa dupa cum ramane de descoperit universul din noi zi dupa zi, an dupa an.

    Like

    1. 🙂 Frumos si… corect spus!

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: