Căutare

Nimic nu e simplu. Iar dacă cineva va găsi curajul să spună că sunt lucruri care se obțin ușor, care se mențin ușor sau care apar din noroc: nu e adevărat, totul se merită și valoare capătă oricare lucru doar atunci cînd este muncit… prețuit.

Nu am nevoie de date statistice ca să fiu convinsă de existența unor lucruri de importanță majoră…

Problema e că… nu prețuim, pînă nu pierdem sau … pînă nu ajungem în situația care să ne facă să ne gîndim … cum ar fi dacă pierdem. Modele standart de viață nu există, și tot așa cum aceleași strategii și politici economice implementate în sisteme diferite dau rezultate diferite, exact așa e și în viața reală: nu există modele, nu există nici o statistică care să te ajute să faci previziuni. Iar momentul în care înțelegi că encefalul ascultă ceea ce spune inima și informația procesată contează: asta e momentul în care poți să spui că nu mai sunt necesare demonstrațiile pentru ca să fii convins de priorități.

Cît de sistemică și monotonă nu ar părea viața, chiar îmi dau seama, că dacă m-aș trezi într-un circuit închis, aș muri. Ceea ce este închis, monoton și previzibil nu poate fi numit circulație, asta e pur și simplu boring și uninteresting. Circuitele deschise presează, presupun responsabilitate și stres, dar CONTEAZĂ și sunt exciting.

Nu e numaidecît să faci descoperiri științifice pentru ca să înțelegi care sunt prioritățile tale în viață: e suficient să-ți organizezi un cutremur de pămînt, care să te doboare jos, dar să nu te omoare. După asta vei înțelege ce prioritate are pămîntul pentru tine. Vorbesc filosofii. Nu de pămînt e vorba.

Și… ca totdeauna… scriu în blog lucruri care ar fi putut să fie formulate printr-o frază. Aici sunt depănări și griji… Descrieri de prin unghiurile  ce nu sunt ascunse. Care parcă nimic nu ascund, dar nici nu dau de gol adevărul… Care pun pe gînduri, dar nu descoperă răspunsul.

Răspunsul e încă neștiut. Iar eu… încă îl caut.

”Sunt vorbe simple ce-aș dori să îți șoptesc
Când sunt cu tine privind cerul din gradină
Când te îmbrățișez fierbinte, pământesc
In timp ce luna ne acoperă-n lumină.

Sunt și tăceri ce aș dori cu drag să-mpart
Atunci când amândoi știm foarte bine ce urmează
Căci suntem gând la gând încă din start,
Și până și privirile ni se-mbrățișează.

Sunt multe clipe ce-aș dori să le petrec
Cu tine doar, și nu în gând ci-n realitate,
Mici fericiri care-mpreună se întrec
Să-mi umple sufletul cu-n pumn de nestemate.

Sunt vorbe simple ce-aș dori să îți șoptesc
Dar pline sunt de dor și de-nțelesuri
Căci tu ești cel pe care îl iubesc
Mai mult decât pot să îți spun în versuri.”

/F.Brăileanu/

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: