Totul are limite. Chiar și transparența?

Venită de la prelegerea publică organizată de OSCE Mission în Moldova. Comparativ cu activitățile precedente sunt (mai) impresionată. Mi-a plăcut (și îmi place tot timpul) să aud lucruri care să mă pună pe gînduri, care să-mi creeze poziții controversante și să mă stimuleze să vreau să găsesc răspunsul meu (personal). Acest lucru, evident, nu îl pot lua din monologurile teoretice, de data asta a fost, însă, chiar interesant.

Transparența vis-a-vis de securitate națională.

Nu am vorbit despre Republica Moldova. Ca de obicei, invitații sunt mai mult teoreticieni sau practicieni care, însă, nu știu nimica despre situația reală din (anume) Republica Moldova. Deci, idea care m-a pus pe gînduri a fost: trebuie oare Moldova să fie atît de opened cum tinde să fie, să colaboreze cu toată lumea, să ceară susținere consultativă a persoanelor care se infiltrează pînă la rădăcinile rădăcinilor? Ar trebui oare Moldova să furnizeze orice gen de informație întregii lumi despre decizii, detalii, structură a cheltuielilor, a veniturilor?

Eu conștientizez că, așa cum a spus și domnul Lazăr la ședința din 27 februarie a CDE, noi nu avem un produs original, care să ne înainteze pe plan extern prin competitivitate. Lipsa, probabil, a acestui ”produs” este și cheia către ”votul veto” a Republicii Moldova pe plan regional, global (de ce nu?). Adică, (reformulez întrebarea retorică) din considerentul că nu avem nimica cu ce să ”cucerim” vecinii și întreaga lume ar fi corect ”să ne lăsăm în mîinile lor”?

Transparența completă înseamnă, fără dubii, slăbirea securității naționale. Nu din punct de vedere militar, evident. Ci din punct de vedere a capacității acesteia de a planifica anumite tactici și strategii de dezvoltare fără a ”suferi” de intervenții, manipulări, influențări. Lucru care este inevitabil în anumite condiții. Adică anume în condițiile în care este țara noastră. Dependența de ”extern” e accentuată, cel puțin de cuantumul remitențelor venite de peste hotare care hrănesc consumul moldovenilor. Dar asta e altceva.

Transparența, în condiții de vulnerabilitate politică, este un instrument extrem de complicat și extrem de periculos. Cu cît ești mai transparent (sincer), cu atît mai ușor de dus de nas și influențat. Or, astfel, a fi transparent înseamnă a-ți deschide punctele slabe (nu doar cele puternice, care, dacă există, pot fi numărate pe degete). Iar instrumentele astea de politică pot foarte ”frumos” să influențeze și viața economică, socială, fără îndoială.

Merg mai departe. Adică, dacă tindem spre Europa Unită și spre nivelul european de viață, trebuie să acceptăm anumite standarde, care, la anumite momente devin indiscutabile (nu găsesc vreo țară care ar avea interes cu Moldova să discute întrebări de importanță strategică, nu văd). Aceste standarde de care spuneam, presupun și o majorare a implicării din extern, dat fiind că acceptînd aderarea, acceptăm să ne ”oferim” potențialul, informația etc.

Nuștiu.

Arena UE o văd ca un teatru în care fiecare marionetă își are destinația. Evident că se atrage atenție vocației, talentului (dacă există), preferințelor (poate), perspectivelor. Dar în momentul în care ai primit rolul, cel care îți spune ce trebuie să vorbești, ce trebuie să mănînci este regizorul, care, de altfel, este în drept să mai și schimbe scenariul. Și am eu impresia că în tot teatrul ăsta Moldova niciodată nu va avea un rol decisiv, un rol care să conteze.

Advertisements

6 comments

  1. Interesanta idee… Cred ca iti impartasesc punctul de vedere, deoarece intr-adevar, continuitatea unei decizii are mult de suferit de la aceste interventii…
    Mda..

    Like

    1. Aha, ai dreptate, continuitatea deciziilor, defapt, efectul lor e de durata lunga. Deci si efectul alegerii… 🙂 Am ris mult de termenul de “Putinism” (de la V.Putin)

      “There is the area where the EU really does enjoy soft power, its neighbourhood. A decade ago, Russia took a relaxed view of EU enlargement, even to former Warsaw Pact countries, says Mr Trenin. The mantra was “anything but NATO”; and hostility to NATO was about America, not about Europe.

      Nowadays, diplomats detect a chill in Russian attitudes to EU projects in its backyard, especially the “eastern partnership” with Armenia, Azerbaijan, Belarus, Georgia, Moldova and Ukraine. This impression is bolstered by Alexander Grushko, a deputy foreign minister. Russia wants a say before any “rapprochement” between the EU and countries like Ukraine, he says. Projects such as visa liberalisation or energy links must not make former Soviet republics “choose” between the EU and Russia. “The EU should not move ahead with projects in the eastern partnership that are not also the fruit of Russia-EU dialogue.”

      Europe should take such hostility as a compliment. Bringing ex-Soviet republics into a rules-based system would challenge the bleakness of Putinism. It will be hard. But Europe’s values are a source of its strengths. To play to them, Europe must be clearer-eyed about who shares its values—and who does not.”

      http://www.economist.com/world/europe/displaystory.cfm?story_id=15578042

      Dar, probabil, asta intoarce tema de discutie spre o latura si mai complicata. Nici nustiu daca Moldova a avut vre-odata parte de vreo decizie usoara.

      Like

  2. danieladermengi · · Reply

    Ai reusit sa scotzi funditza adevarului frumos ambalat si a unui dedesubt ascuns in cea mai mica matrioshka 🙂

    Și de-ar fi sinceritatea alai de flori în drumul spre UE, dar nu este… Acum mă întreb și eu ce o fi? Un handicap mioritic, o disperare națională sau naivitate ce miroase a „te da pe tavă”?

    Moldova este un fruct de tarabă ieftină. Ne etalăm „calitățile”, oferim „discounturi”, doar de ne-ar cumpara cineva…

    Like

    1. Nustiu daca cineva stie raspuns la intrebarea: “care va fi soarte Md dupa aderare”, dar e cert ca articolul asta expune doar o parte a parerii mele. Pentru ca chiar e controversant 🙂

      De-ar aparea tema “pro sau contra aderare” la o runda de dezbateri as accepta sa fiu in ambele echipe, pentru ca, poate, in final, sa-mi formez o atitudine mai obiectiva si sa inteleg unde mergem…

      Like

  3. Am citit comentariile de mai sus şi mi-am imaginat: Moldova, pe o tejghea răblăgită, undeva la interesecţie de drumuri în Europa, se cere cumpărată. Se roagă să fie cumpărată. Dacă nu de cei mai bogaţi, poate măcar de cineva care îşi poate apăra punctul de vedere, că, poate, măcar aşa ne va apăra şi pe noi. Că oricum noi singuri nu ne putem apăra. Pentru că suntem un “plai mioritic”, ci “popor ospitalier”, căruia tare îi place să se conformeze ideii că suntem cea mai săracă ţară din Europa…
    Aşteptăm liberalizarea vizelor, dar dacă acest lucru se va întâmpla, teamă mi-i că la următoarele alegeri vor fi eligibili la vot chiar şi copiii de 14 ani… Că muuuuuuuuuuuuuulţi îşi vor mai dori s-o şteargă din gară. Chiar dacă vor şti că acolo, “unde nu suntem noi”, nu îi aşteaptă câinii cu colaci în coadă…

    Like

    1. Colacii din coada ciinilor straini par mai buni decit colacii din cozile ciinilor “nationali”…

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: