Ultima călătorie cu troleul…

Despre incultura oamenilor din țara MEA știu nu din auzite și îmi pare rău că pretindem să mergem în Europa ”civilizată” și, în același timp, trăim în lipsa celor 7 ani de-acasă.

Azi am avut parte de un incident super enervant. Aveam nevoie să ajung dintr-un capăt de bulevardul Ștefan cel Mare în altul. Și am luat troleul… nici nuștiu care număr exact. Nici nu contează în fine. Și am avut nefericita ocazie să ”admir” cum un incident prostesc transformă tot troleul într-un circ combinat cu elemente de teatru, unde temele de ”discuție” cursiv se abat și trec de la o margine de cuțit la alta.

Totul a început foarte straniu. O doamnă (care, principial sau nu) vorbea rusa. Era așezată chiar în fața mea și pentru că troleul era semi-pustiu, era firesc să aud vocile aprinse ale ei și a conductorului. Dumneaei pretindea că are permis pentru călătorie gratuită (permis cred că se numește, nuștiu). În același timp nu îl găsea și făcea gălăgie de la asta. Conductorul privea mișcările agitate ale doamnei cu suficientă răbdare, răspunzîndu-i (principial sau nu) în română.

Obosită de căutare și dezamagită de faptul că nu putea găsi permisul, doamna a scos din portmoneu 2 lei și a achitat cuminte taxa. Conductorul a luat banii, i-a dat bilet de călătorie și s-a dus în partea din față a troleului.

Peste vreo 3 minute, doamna, la fel de agitată, cheamă conductorul și îi arată (bagă în față!) permisul de călătorie gratuită (cel mult-căutat și ”așteptat”). Conductorul a privit-o calm și i-a explicat că nu mai contează dacă l-a găsit, pentru că ea deja a achitat și biletul a fost vîndut. Și aici s-a început… (poshlo poehalo)

Părerea mea era că doamna exagerează (however, it really doesn’t matter). A cerut carnetul conductorului, a scris ora fixă, minuta exactă a incidentului. A înscris numărul troleului… Suna nuștiu-unde și striga demonstrativ că o să facă ordine în țara asta. Bla-Bla-Bla.

Și iată că troleul se oprește la stația de la Piața Centrală, în schimb, doamna (și gura ei) nu se oprește nici după asta. Și așa cum la Piața Centrală oamenii se înaripează cu dorință de conversații foaaarte culte, au intervenit în discuție unul cîte unul și din cei ”nou-urcați”… majoritatea celora din mijlocul de transport respectiv. Deja nu se mai discuta despre doamna enervată (și enervantă). Oamenii au uitat în 2 minute de dumneaei. Tema discuției s-a prelungit despre: cine-i român, cine-i rus și cine-i adevărat ”moldovan”. Și fiecare, reciproc, își exprima opinia despre destinația în care persoanele din partea ”opusă” să se ducă. Evident că direcțiile și destinațiile nu s-au limitat la România și Rusia.

Eu explodam. Și mai explodez încet și acuma. Și nu-mi place cultura țării în care m-am născut și în care vreau (VREAU) să trăiesc. Sunt ăștia oamenii care educă copii? Care pot da educație? Care pot participa la alegeri? Care reprezintă forța activă de pe piața muncii și pot ”da naștere” unor servicii și produse de calitate? E ”asta” neamul nostru? Dacă da, eu nu am cu ce mă mîndri…

12 comments

  1. Igor · · Reply

    Citind acest articol mi-am amintit de ce spunea Einstein: „Doar două lucruri sunt infinite, universul şi prostia umană, însă nu sunt sigur despre primul”.

    Like

    1. Mnda… cert mai e si faptul ca “prostia omeneasca” la noi e interpretata drept cultura, drept comportament adecvat, ca dreptul de a arata “cine esti”…

      Cel mai mult imi pare rau ca acesti oameni sunt de virsta parintilor nostri, iar noi, ar trebui sa ii respectam pentru ceea ce sunt. Parintii mi-i respect, dar iata asa… “paturi sociale” nu prea pot.

      Like

  2. Cel mai tare imi pare rau de taxatori…ei trebuie in orice conditii sa pastreze calmul si amabilitatea lucrind in conditii superNEergonomice si defavorabile pentru un salariu(cred eu) nu prea mare.
    In rest prostia omeneasca-prostie ramine!

    Like

  3. Iata si date statistice prestate de Regia Transportului Electric pentru anul 2008:
    Veniturile comapniei: 110,2 mln lei
    Cheltuieli totale: 233,2 mln lei.

    Si daca facem niste calcule aproximative… utilizind urmatoarele cifre:
    Numărul mediu scriptic de angajaţi – 2803
    Cheltuieli pentru salarii – 105,4 mln.lei.

    …tinem cont ca datele astea-s pentru 12 luni, facind niste calcule simple obtinem un salariu mediu de 3133,55 lei pentru fiecare angajat. Dar, iarasi, tinem cont de faptul ca salariul unui conductor de troleu nu se compara cu salariul directorului… asa ca…banii astia poate ar merge doar pentru acoperirea stress-ului suportat… trista situatie.

    P.S. Datele luate de pe http://www.chisinau.md

    Like

  4. Cred ca revolta doamnei din troleu(mai ales ca e si de origine rusa)este si una politica… nemultumirea fata de guvernarea care i-a lipsit de permisele de a se primbla gratis cu trolebuzul. Asa gen de persoane isi doresc cu orice scop de a stirni nemultumire si indignare in societate… cine stie poate nimeresc si la stirile NIT si devin vedete… dar e desigur si o lipsa de cultura care e o problema si pentru unii tineri. Cultura, educatia, de fapt si ne-a determinat soarta

    Like

    1. Natalia Bejan · · Reply

      da, da… 🙂 de-al de Maia Laguta 🙂 Defapt, numele ei e chiar la tema pentru asa gen de discutii 🙂

      Like

  5. Nu sunt ţări în care toţi oamenii să fie culţi şi inteligenţi. Noi ne deosebim de multe alte ţări că ponderea celor inculţi şi cu intelectul slab este mai mare. Ce să-i faci, merg şi eu cu trolebuzul, se mai întîmplă incidente, dar mă strădui să nu le acord atenţie

    Like

    1. Natalia Bejan · · Reply

      Da, Mihai, e ceea ce fac si eu: ignor asa incidente, dar, atunci, aflindu-ma in troleu chiar imi venea sa fug de toata “societatea” asta… cind vreo 10 oameni devin direct implicati in “procesul” de discutare a “pro-roman” sau “pro-rus”…

      Foarte trista realitate…

      Like

  6. Mihai Surdu · · Reply

    călătoresc cu troleul zi de zi, am parte de aşa conflicte etnice, acesta’i teatru moldovenesc )

    Like

    1. 🙂 Eu prefer sa cred ca a fost un incident “event-ul” la care am luat parte 🙂

      Like

  7. gggg 🙂 nu ai călătorit cu troleu când erau alegerile, acela era adevăratul spectacol 🙂
    p.s: fain post, îl citeam cu zâmbet pe față, deși ar trebuie să plângem, nu să râdem.

    Like

    1. Natalia Bejan · · Reply

      Haz de necaz 🙂

      Like

Leave a comment