Psihiatru – Psiholog – Filosof

Probabil încă din copilărie mi s-a întipărit în conștiință că psihiatru – psiholog – filosof sunt aproximativ pe aceeași undă de activitate. Ca în filmele americane, în care oamenii mergând la … unul din aceștia (că m-am cam încurcat) stă de vorbă ore în șir vorbindu-i despre frământările spirituale, despre gândurile care nu ies din cap, despre visele care se repetă sau care impresionează. Câtă naivitate… 🙂

Evident că la policlinica/spitalul constructor situația e alta 🙂 Probabil, a fost una dintre cele mai scurte ”analize” pe care le-am ”dat” în viața mea. ” – …avut comoții cerebrale?/ – nu/ – …ai avut nervozitate excesivă, comportament, inadecvat, iritare inexplicabilă?/ – 🙂 mmm… parcă nu.” Și gata. Ștampilată foaia. Sănătoasă și gata de următorul cabinet medical.

Fără să știu despre ce aș vrea să discut cu ”astfel” de oameni, m-a dezamăgit puțin consultația de astăzi. Nu ar fi vorba că am vreo problema mintală a cărei soluții nu o pot găsi. Mai devreme poate aș avea niște ”exerciții”, pe care preferabil ar fi să le rezolv singură, în tăcere… ca și John Nash. Singur cu problemele lui. Aici exagerez.

Da oare nu e interesant să stai în fața unui om absolut străin care să-ți explice anumite lucruri … poate, interesante chiar, să te lumineze, să-ți spună ceva anume, un nuștiu-ce care să te impresioneze.

Cert e că trebuie să înțeleg care e diferența între cele trei ”vocații” menționate mai sus. Psihiatru – psiholog – filosof. Cred că cer filosofie de la oameni care știu doar anatomia. Da poate că nici nu filosofie cer, ci… mistică 😀 Psihiatru se ocupă de boli mintale, psihologul le explică teoretic, fără implicații anatomice. Psihiatrul e medic, psihologul e profesor. Iar filosoful e cel pe care îl interesează toate problemele de pe lume și le abordează prin cel mai subiectiv mod posibil. Inventând o nouă formă econometrică, extrem de personalizată, pe care, de obicei, nu o înțeleg alții. Iar alții o cataloghează a aberație. Anormalitate.

Oare dacă gândești prea mult la viață, asemeni unui filosof, înseamnă că nu o mai trăiești? Sau o trăiești în felul în care alții nu o acceptă? Și, până, la urmă nu te lași nici tu acceptat de alții și susții că toți sunt stranii. Iar tu ești normal.

Una ca asta nu e chiar atât de complicat. Pot să fac tangență cu Transparency International care abordează personalizat fiecare caz de corupție. Ne-încercând să generalizeze pe nimeni, să expună verdictul automatizat. Poate asta înseamnă toleranță? Da poate eu prea serios abordez …așa subiecte? 🙂

Dacă fiecare persoană ar trăi într-o lume aparte, ea ar fi considerată normală și adecvată în lumea sa exact așa cum este, indiferent de anormalitățile pe care noi considerăm că le are. Exact așa cum fiecare își consideră corectă alegerea, activitatea, apartenența politică sau religioasă, plus doar că nu s-ar mai găsi nimeni să reproșeze ceva…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: