”Bolnavă” și, după, ”vindecată” de SIDA

Sistemul medical din Moldova este unul de excepție. Se contrazice în simptome și tratamente, în teorie și practică.

Am avut o experiență unică în felul său zilele trecute. Cică, potențial infectată cu HIV… De unde? De ce eu? Panică, puțină criză de nervi… În căutarea Centrului SIDA, eram nevoită să întreb trecătorii unde acesta exact de află (dat fiind că taxistul nu a avut bunăvoința să mă ducă la destinația finală, pentru că nu știa exact unde se află). Era o întârziere de două zile a rezultatului și medicii de la Spitalul la care am dat analizele mi-au recomandat să merg direct la Centru și să aflu motivul întârzierii.

Ziceam că în drum spre acesta am fost nevoită să întreb trecătorii unde exact se află Centrul. O astfel de atitudine extraordinar de ne-educată mă făcea să mă simt bolnavă și infectată, chiar dacă nici nu știam rezultatul final al analizei. Oamenii mai că săreau la doi pași în urmă după ce auzeau de cuvântul SIDA și-mi arătau deja din mers: ”du-te iaca acolo, pe urmă încolo…. mai departe o să întrebi de altcineva”.

Panica se agrava încă și din cauza urgenței obținerii certificatului, dar… să fie un certificat mai important decât propria mea viață? Eventual, aveam două motive pentru panică.

Medicii de la Centrul SIDA s-au dovedit a fi destul de toleranți și receptivi, însă, foarte enigmatici. ”Nu știm ce ai. Mai dă o dată analiza”. Poate mi s-a schimbat sângele după două zile, poate s-a terminat proba inițială de sânge, oarecum ”vampirii” Centrului SIDA mi-au mai scormolit prin vene și mi-au ordonat să mai aștept câteva zile.

Apoi au urmat sunetele mele inutile la Centrul respectiv, vizite și mai inutile, gânduri precum că this is the end sau cel puțin the end-ul e aproape. Cum aș fi putut să fiu infectată? De ce eeeeu?

În această așteptare am stat 9 zile. Azi, ziua a 9-a, de dimineață m-a sunat medicul de la Centrul SIDA să mă anunțe că pot veni după rezultat, precum că analizele sunt bune și nu sunt infectată de nimic. Deși ieri aflasem că e foarte probabil să dau analize generale (nuștiu ce asta înseamnă, ”analiză generală la sînge”…), iar rezultatul să-l aflu (poate) peste o lună! Aș fi înnebunit…

Zilele în care mă aflam în așteptarea rezultatului au fost zile în care eu am fost bolnavă de SIDA. Nu am deschis nici o pagină pe net să citesc despre ce e asta, de unde se ia, după cât timp poți muri, ce te poate ajuta să trăiești mai mult, ce te va face să mori mai repede. Nu cred că mai este cineva să nu fi auzit de boala asta. Mă gândeam cât e de ridicol și în același timp important să fii sănătos. Și cât de puțin noi apreciem acest lucru…

De ce spun că e ridicol să conteze că ești sănătos? Pentru că omul activ, care-și dorește ceva în viață niciodată nu va avea ca scop a fi sănătos. Scop lui este mereu a obține/realiza ceva, neînțelegând și ne-luând în considerație că toate eforturile, visele pot fi puse la pământ prin rezultatele unui simple analize. Să nu fie asta ridicol?!…

Acum nu mă mai supăr pe medicii cărora fie le-a fost lene să-mi analizeze sângele atent, fie să nu mă avertizeze cu ”ai grijă! nici nu știi de unde așa ceva se poate prinde!”… Nu mă mai supăr pe întârzierea rezultatelor. Mă supără simpla idee: cât de fragil e omul, indiferent de puterea lui lăuntrică, indiferent de personalitate, de religie, de tot. Indiferent de orice: oricine poate afla într-o zi că are să moară cu mult mai devreme decât ”planificase”…

Să fiți sănătoși…

Advertisements

14 comments

  1. Liuba L. · · Reply

    Asa se intimpla ca locuiesc in zona spitalelor(Republican, Centrul de Diagnostica, Oncologic). Vad zilnic si aud oameni super disperati, fugariti de la un medic la altul, de la un aparat la care se termina nu stiu ce pelicula si… Mi se rupe inima, si de cele mai dese ori aleg sa iau 2 microbuse in loc de 1 direct spre serviciu, pentru a nu avea ocazia sa ma patrund de privirile disperate a acestor oameni… simpli, de la tara, care nu stiu unde e monumentrul lui Stefan, dar stiu mai bine unde e spitalui Olcologic, la care ajung deseori mult prea tirziu.

    Like

    1. …trist…

      Like

  2. Mdaaaaaaaaaaaaaaa, Natalia, “buna” experienta ti-a mai fost dat sa ai!!! Imi e si mie o situatie cunoscuta, numai ca nu am patit-o cu SIDA… Acum, chiar imi vine sa rad, dar atunci eram disperata. Cu vreo 10 ani in urma, aveam ceva probleme de sanatate si am mers, ca proasta!!!, la policlinica de pe str. Armeneasca din Chisinau (oameni buni, daca va stimati si aveti grija de voi si de sanatatea voastra, inclusiv cea psihica, fugiti de aceasta policlinica ca…. de tamaie!!!). Am nimerit la o tipa careia trebuia sa ii dau analize de vreo 3 ori, ca nu stiu de ce nu intelegea, ce ar putea sa nu fie in regula. Apoi m-a trimis la un centru si mi-a “recomandat” un anumit medic (mi-a spus si numele) la care sa ma adresez. Acela mi-a confirmat “banuielile” tipei de pe Armeneasca… Urma sa fac un tratament de vreo 600 de lei (pentru anul 2000, asta era o groaza de bani!). Poate ca a fost norocul meu atunci ca nu am avut banii respectivi, pentru ca nu am mai cumparat medicamentele. Dar am fost pe urma la alt medic, fara “recomandarea” cuiva si mi-a zis “sa-mi caut de treaba”…
    Si tot la Armeneasca a trebuit sa dau peste o oftalmoloaga (de-ar fi fost un medic ca lumea, la sigur nu as fi numit-o asa!) care mi-a spus ca am “inceput de cataracta” si ca, daca nu ma apuc de tratament, in cel mult 2 ani imi voi pierde vederea… O lista foaaaaaaaaaaarte mare de medicamente, pe care trebuia sa le cumpar si sa merg la tanti, la tratament. Of, Doamne, dar nici atunci nu aveam bani! Si tot am ajuns la alt medic, deja cunoscut mie, care mi-a zis ca, de-ar fi fost cataracta, de mult trebuia sa umblu cu “bastonul alb”…
    Ei, lista “pataniilor” astea poate fi continuata. Macar si cazul in care baiatului meu, cand avea vreo 5 luni, i se facuse rau, ne-a luat ambulanta si medicii ne-au tinut la spital (de pe strada S. Lazo – sa fugiti si de acesta, daca va iubiti copiii!!!), la sectia internare, vreo 3 ore. Nici nu ma duceau in vreun salon, dar nici acasa nu ma lasau sa plec, desi era miezul noptii. Si nici nu-mi ziceau ce are. Dupa mai mult de 3 ore, m-au “transportat” la alt spital, zicandu-mi ca exista “suspiciune” de meningita. La celalalt spital, tot in seara ceea, m-au ajutat sa gasesc un taxi, ca sa plec acasa…
    Stii, Natalia, dupa toate astea, iti vine sa urli. Cand o patesti, zici ca vei iesi “la libertate” si vei face revolutie, numai ca atunci cand scapi de acest rahat, dai din mana a lehamite si te bucuri ca, pana la urma, esti teafar…

    Like

    1. Exact așa și se întâmplă… după așa incidente pur și simplu nu mai vreai să treci prin locurile, să vorbești cu persoanele care să-ți amintească de ”potențiala” boală… Să fie totuși adevărat că e mai bine să nu știi că ești bolnav de ceva și să trăiești așa mai departe decât să mergi la medici care să te facă din sănătos bolnav?…

      Like

  3. Nasoala experienta. N-as vrea sa trec prin asa ceva.

    Multa Sanatate.

    Like

  4. Lucrurile acestea se petrec și la noi, în România, din păcate! De multe ori, dacă nu ai bani, nici nu se uită la tine … Asta e!

    Like

    1. în anumite momente credeam și eu că mi se vor cere bani pentru a ”analiza” mai atent sângele meu, dar am reușit să obțin rezultatul și fără asta. Cine știe, poate dacă alegeam să mai și plătesc era să obțin mai repede rezultatul?

      P.S. Vreau să cred că medicii de la așa o instituție nu iau mită… ar fi extraordinar de ridicol să faci unui bolnav certificat cu rezultat bun, iar unui om sănătos un certificat în care să scrie că e infectat de SIDA…. doar pentru că a plătit sau nu bani.

      Like

  5. christa · · Reply

    Ne urcam in microbuz si ii zicem soferului “ne anuntati, va rog, statia la care trebuie sa cobaram, p/u a da analizele SIDA”(doc p/u aplicare in Ro), soferul ne zice ca bun. Cand ne apropiem de destinatie soferul striga : “Acelea cu SIDA iesiti acuma”, Deodata toti pasagerii sa dau in parti si ne lasa sa trecem straduindu-se din rasputeri sa nu ne atinga.
    Multa sanatate

    Like

    1. Interesant, daca as merge la Spitalul Oncologic, in vizita la cineva (nu da Doamne la nimeni!) si as ruga soferul microbuzului sa ma anunte cand ajung la “destinatie”, pasagerii m-ar privi cu mila, compatimire??? Stiti, in acest sens, este un banc, care la sigur este “luat” din realitate.
      Un barbat iese din farmacie si se intalneste cu un altul.
      – Ce-ai patit? intreaba cel de afara.
      – De ce intrebi? se mira primul.
      – Pai, iesi din farmacie….
      – Si daca as iesi din cimitir….?????

      Like

  6. Natalia, experienta de care ai avut parte este absolut normala in lumina procedurii de testare existente. Testul HIV de regula se efectueaza prin doua metode – una mai complexa si exacta, dar corespunzator si mai costisitoare pe de o parte si una mai putin exacta pe de alta parte. De regula intai se aplica cea din urma pentru ca dureaza mai putin si este mai ieftina (un lucru absolut rational dupa parerea mea).

    Daca rezultatul primit in urma testului mai putin complex este negativ, medicii pot exclude existenta HIV la pacientul dat la moment (cu o marja mica de eroare). In cazul unui rezultat pozitiv, insa, medicii nu pot fi siguri de prezenta HIV. Poate fi un rezultat pozitiv fals cauzat de un sir de factori care nu au nicio legatura cu virusul imunodeficientei. In cazul dat procedura moderna interzice anuntarea pacientului despre posibilitatea unei diagnoze pozitive, din motive foarte clare.

    Pacientul este de regula rugat sa repete testul, de obicei fara a i se da prea multe explicatii. Deoarece, din pacate, alinarea pacientilor nu este o cerinta obligatorie pentru medici, aceasta ramane integral la discretia lor. Totusi nu este exclus faptul ca repetarea testului putea intr-adevar sa fie cauzata de motive tehnice. Pentru verificarea diagnozei pozitive preliminare se aplica cel de-al doilea test, care este mult mai sofisticat, dureaza mai mult si costa corespunzator mult mai mult. Acesta permite obtinerea unui rezultat definitiv. Pacientul afla diagnoza doar in rezultatul celui de-al doilea test.

    Nu este surprinzatoare reactia ta la situatia data. Sunt sigur ca majoritatea persoanelor in circumstante similare ar fi ruminat nopti bune asupra posibilitatii si s-ar fi torturat cu o groaza de intrebari, de genul “cum s-a putut intampla?”, “cum le explic rudelor?”, “cui las pisica si florile?”, sau “ce epitaf sa-mi aleg pentru piatra funerara?”. Imi plac, insa, concluziile pe care le-ai facut eventual:

    1) trebuie sa-ti pastrezi optimismul
    2) trebuie sa te bucuri de “maruntisurile” care de fapt conteaza cel mai mult in viata (e.g. sanatatea)

    Multa sanatate si optimism!

    D.

    Like

    1. Stimate D.,

      Poate din egoismul și teama de a mă gândi că aș fi infestată aleg să dau vina pe medici și analize întârziate. Încerc și eu să găsesc acum și să cred că ar putea exista o explicație logică și acceptabilă pentru situația dată, dar cel puțin pentru că o trăiesc/am trăit-o subiectiv și nu am putut-o aprecia obiectiv, așa am simțit și așa am crezut…

      Înțeleg că poate ar fi trebuit analizată la rece situația, dar… când ți se anunță faptul că nu poți obține rezultat exact al testului fiind anume în cabinetul pe care scrie ”Cameră de Consiliere”… nu cred că aș fi putut analiza ”mai” calm situația.

      Referitor la întrebările pe care mi le-am pus gândindu-mă că potențial sunt infectată (și pot… muri), le-ați ghicit pe toate, cu excepția faptului că nu am pisică. Măcar din acest punct de vedere ar fi putut să-mi fie mai ușor, cu o problemă mai puțin 🙂

      Like

  7. Alina Codreanu · · Reply

    stresanta situatie…doar ca greseli fatale (de ce nu) se fac si in alte parti – jurisprudenta, economie etc.Dar ceea ce tine de viata omului – sanatatea fizica si spirituala, integritatea – probabil e cel mai pretios din ceea ce putem avea. Fie ni se depisteaza vreo boala inexistenta, fie suntem condamnati pentru o crima pe care nu am comis-o…Ce poate fi mai Strasnic!………..

    Like

  8. Astăzi sunt stresată la culme. Prietenul meu pleacă în Cehia, iar eu stau acasă, în aşteptarea încă a vizei, care întârzie din cauza depunerii întârziate a actelor. Ceea ce, la rândul său, s-a întâmplat din cauza incompetenţei celora de la Centrul SIDA. Tare-s dezamăgită acuma că aş fi putut deja fi în drum spre Praga, dar nu mai stau acasă. De dragul celora care fac greşeli, şi încă şi le fac cu întârziere!

    Mi-i ciudă tare. Sper să nu mai fie nevoie de încă o reprogramare a biletului şi să ajung şi eu cu bine la locul de destinaţie săptămâna următoare…

    Like

  9. […] care s-ar părea că ar fi mai logic să se îmbolnăvească. Anume acest film mi-a amintit despre situația în care m-am pomenit eu circa 2 ani în urmă, doar că în cazul meu diagnoza până la urmă a fost ”contramandată”, iar eu făceam mult […]

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: