Creatorul în viziunea Eminesciană şi Blagiană

Mai jos postez o lucrare de curs scrisă de mine încă în clasa a XII-a. Revenind acasă, am descoperit că o bună parte din CD-urile cu informaţie: nu mai sunt de citit. Aşa că, ştiind că internetul e cel mai bun păstrător de informaţie includ pe blog analizele literare, pe unde bune, pe unde de îmbunătăţit, dar în original, scrise prin… 2006 sau 2007. M-aş bucura dacă i-ar fi de folos pentru inspiraţie vreunui licean cu profesoară de limbă şi literatură română la fel de exigentă şi extraordinară cum a fost profesoara mea, dna Grubîi Larisa Dmitrievna!

Creatorul în viziunea Eminesciană şi Blagiană

Căutător al înaltului şi perfectului, omul niciodată nu a încetat să aspire nici în vis, nici în realitate la perfect şi ideal.

Creat “nici ceresc, nici pămîntesc”, după cum spunea Pico della Mirondola, omul palpită între limita realului şi iluziei, ceea ce îmi provoacă întrebarea: care, atunci, e locul omului în univers, care e menirea lui? Dacă mă cufund în creaţia celor mai aleşi filozofi români: Blaga şi Eminescu, răspunsul e simplu: omul tinde spre creaţie, dar picioarele-i rămîn mereu pe pămînt, pe cînd creatorul adevărat tinde la ceea ce e obişnuit, dar destinul îl răstigneşte pentru toţi vecii pe bolta eternităţii.

După părerea mea, creatorii adevăraţi sunt cei care au reuşit a-şi încrusta numele în istoria popoarelor, de aceea lor le aparţin gîndurile certe. Tocmai din acest punct de vedere sunt întru-totul de acord cu Lucian Blaga care spunea: “Omul trebuie să fie creator, de aceea să renunţe cu bucurie la cunoaşterea absolutului”.

Mai întîi de toate, prima parte a afirmaţiei: “Omul trebuie să fie creator” nu este nicidecum o poruncă, nici chiar un îndemn, ci soartă. Atunci cînd femeia naşte, cînd copilul rosteşte primul cuvînt, cînd încetează războaiele, cînd oamenii jertfesc măcar un cuvînt frumos, cînd plîngem de fericire, cînd facem dreptate – e creaţie ! Şi creatori suntem cu toţii… dar pămînteşti. Acest gînd schiţează Marele Tot, universalitatea absolută, punînd la egal geniul cu omul, sfîntul cu pagînul…

Partea a doua a afirmaţiei blagiene se referă la un cerc mai restrîns – lumea creatorilor, lumea celora care renunţă “cu bucurie la cunoaşterea absolutui”. Există şi aici o configuraţie a Marelui Tot, dar acesta nu e al tuturor, ci al aleşilor, al distinşilor creatori!

Cred eu că doar cel ce a cunoscut absolutul poate spune că păcatul pămîntesc e o bucurie; păcatul se reduce la cenuşă – acea pură şi virgină formă de existenţă a noastră, adîncită în liniştea unei atmosferi de mormînt (“Mai uşoară ca viaţa/ e cenuşa, e cenuşa” în lucrarea « Greieruşa ») care ne subliniază ca fiinţe fără sentimente, adică, fără suferinţă… Şi tot numai cel ce a cunoscut această suferinţă pe urma cunoaşterii absolutului reprezintă o ideală formă a cosmosului…

Suferinţa din Tot o simte şi eul eminescian:

“La ce simţirea crudă a stinsului noroc

Să nu se sting’asemeni, ci’n veci să stea pe loc ?

Tot alte unde-i sună aceluiaşi pârâu;

La ce statornicia părerilor de rău?”

în meditaţia “Despărţire”. Idealul nu reprezintă fericire pentru cei ce trăiesc în el: “Ci eu în lumea mea mă simt/Nemuritor şi rece”, din capodopera “Luceafărul”. Expresia “nemuritor şi rece” al eului eminescian se identifică în sens cu simbolul cenuşii din opera blagiană, cerşind un strop de împăcare. Dacă creatorul eminescian trăieşte blestemul geniului său în sine, atunci creatorul blagian îl vede şi-l simte prin tot, oriunde. Dupa ce a simţit adevărata autodumnezeire, fiind copleşit de văpaia virginităţii luminii:

“Lumina ce-o simt

năvălindu-mi în piept cînd te văd

oare nu e un strop din lumina

creată în ziua dintîi?”

în lucrarea “Lumina”, eul descoperă în adîncul său ţipătul ascuţit al Diavolului, care “nicăieri nu rîde mai acasă ca-n pieptul lui”. Lupta dintre satanic şi demiurg se impune cu toată tragedia în eul blagian:

”Lumina şi păcatul,

îmbrăţişindu-se s-au înfrăţit în mine-ntîia oară

de la-nceputul lumii …”.

A renunţa cu bucurie la absolut nu înseamnă decît a atinge treapta cînd absolutul e în tine: fie dragostea absolută sau suferinţa deplină… Creatorul adevărat nu o va mai căuta, căci el o are în sine… Această dezicere de căutare o declară printre rînduri eul eminescian în meditaţia “Departe sunt de tine”, în ultimul vers: Voi fi bătrin şi singur, vei fi murit demult”.

Geniul/creatorul e nemuritor, avînd, cu siguranţă, loc în tot spaţiul temporal, sugerat în text de verbul la timpul viitor : “Voi fi”, pe cînd omul – femeia, în cazul dat, este un simplu muritor, viaţa căruia se reduce la o microsecvenţă în timp – “vei fi murit demult”. Eternitatea, în esenţă, este una din cele mai aprige aspiraţii ale “căutătorilor de nume”, ale celor care, defapt, nu vor deveni eterni ; la căutarea acestei existenţe veşnice renunţă doar cel ce o are, doar cel ce nu o mai poate refuza, această idee o desprindem la Blaga în lucrarea “Somn”:

“Dăinuie un suflet în adieri,

fără azi,

fără ieri.

Cu zvonuri surde prin arbori

Se ridică veacuri fierbinţi”.

O oboseală faţă de existenţă o simte şi eul eminescian, care cere odihnă şi detaşare de tot, poezia “Mai am un singur dor”:

“Mai am un singur dor:

În linistea serii

Să mă lăsati să mor

La marginea mării”.

Dorul de moarte – ceva firesc celora ce au devenit stele, dar neînţeles pentru omul de aici, de jos… Aflat în căutarea veşniciei, omul simplu moare; renunţînd, însă la luptă creatorul rămîne veşnic viu. Căutînd viaţa, omul găseşte moartea, acceptînd moartea, creatorul găseşte viaţa.

Advertisements

2 comments

  1. […] recitind lucrările pe care le scriam cândva (de exemplu: 1, 2, și 3), resimt aceeași dragoste, pentru același Eminescu, pentru aceeași profesoară… […]

    Like

  2. […] recitind lucrările pe care le scriam cândva (de exemplu: 1, 2, și 3), resimt aceeași dragoste, pentru același Eminescu, pentru aceeași […]

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s