După părerea mea, Biblia este o filosofie (am fost indirect acuzată de un vizitator al blogului meu de faptul că văd așa această carte). Acuma îmi dau seama că e adevărat, că o văd într-adevăr ca o filosofie, care te pune (îți permite și nu interzice direct) să gândești, să gândești așa cum nicio altă carte nu te poate pune pe gânduri. Nu cred că acest lucru poate fi interpretat negativ de dată ce dincolo de filosofia asta: crezi în existența și importanța lui Dumnezeu.
Nu pot înțelege un lucru… dacă creștinii nu trebuie să vadă Biblia ca o filosofie, ci lege, atunci… nu trebui să gândească sau să aibă întrebări. Nu e pur și simplu suficient să crezi? Sau mai și contează să nu ai întrebări? Sau trebuie să crezi fără să gândești în ceea ce e scris în Biblie? Altfel spus, e mai important să crezi ce spune Biblia sau să crezi în Dumnezeu?
Răspunsul meu e că contează să crezi și să reflectezi. Pentru că în rai Biblie n-o să fie și nici dincolo de rai tot. Doar Dumnezeu va fi. Pentru că a nu citi Biblia nu văd a fi un păcat, iar a nu crede în Dumnezeu cred că e…
Tour around 
Buna, Natalia! Am ajuns la tine din intamplare, am citit cateva randuri si am ajuns si la acest text, “Biblia ca o filosofie”.
Am citit mai sus in paranteza cu ca Biblia nu iti interzice in mod direc sa gandesti. Biblia, categoric nu inti interzice sa gandesti, nici direct si nici indirect, ba mai mult te si invata cum sa gandesti, te obliga sa fii intelept, iar intelepciunea vine o data cu gandirea, cu intrebarile.Iar Biblia nu este o lege! Ea te invata cum sa crezi, in ce sa crezi si mai ales in cine, dar totusi nu e deajuns sa crezi sau sa citesti Biblia!
LikeLike