Filosofii despre eficiență

La cursurile de econometrie îmi apare o convingere fermă precum că economia este o știință exactă sau cel puțin încearcă astfel să fie, să se auto-explice prin cifre, modele, estimări, erori chiar, tendințe etc. Apoi vin și alte cursuri, când filosofia normală intră în tupic și pur și simplu răspuns la unele întrebări evidente nu găsesc. Adică, logică, explicație. Atunci mă conving că economia e o știință foarte umană.

Economia ar trebui să fie eficientă. Iar eficiența, conform teoriilor lui Jiri Novak (prof. meu de Financial Markets), Fama, Barberis, Daniel etc. spun că eficiența înseamnă că prețul pentru bunuri și servicii include toată informația posibilă despre produsul dat: complet și instantaneu. Astfel că fiecare informație nouă care apare (de ex. costurile) este încorporată în preț, astfel ca unicul beneficiar al procesului de schimb de bunuri-servicii să fie societatea, the social welfare – adică utilitatea socială este maximizată, iar profiturile vânzătorilor sunt pe ultimul loc. Idea pe care eu nu o înțeleg constă în faptul dacă oare asta e eficiență economică în sine? Lipsa de abnormal profits este o descurajare enormă pentru investitori, dar și simpli comercianți. Mai mult, eficiența asta presupune lipsa posibilităților de speculații, pentru că oamenii știu prețul real – informația – despre bunul-serviciul respectiv și nu se lasă mințiți de valoarea de piață a acestuia. Asta înseamnă că lumea ar vrea să treacă la barter, în cel mai rău caz, unde ei personal decid prețul sau să plătească direct un preț care să includă doar costurile și o infimă parte de profit. Oamenii au nevoie de anumite lucruri doar pentru a exista și într-un anume fel a fi fericiți. Și mintea mea de om simplu îmi spune că asta ar putea să fie formula succesului: lumea în care nu există bani, iar prețul este însăși valoarea bunului, fără adaosuri ale intermediarilor – eficient, la o adică.

Totul ar fi perfect până la punctul în care mă întreb dacă astfel de societate mai cuprinde cumva și o economie, care ar fi putea numită eficientă? Economia is more likely să înseamne să poți să scoți beneficii din fiecare activitate și din (aproape) fiecare produs. Mai pe scurt, teoria mea e că eficiența e altceva decât prețuri cinstite și nevinovate. Cel mai simplu argument las’să fie Efficiency Ratios are companiilor care vor ca indicatorii financiari să arate să companiile câștigă tot mai mult și mai mult, că au profit tot mai mare și mai mare. Asta-mi pare a fi eficiență pentru cei care vând produsul și-i stabilesc prețul, dar nu și eficiență pentru cei care suportă acest preț.

Un P.S. nu tare important. Nu am tare multe de spus, dar oricum. Nuștiu ce are cu blogosfera moldovenească domnul Tănase de la Timpul, dar îi recomand amiabil să citească Convenția cu Privire la Drepturile Omului, mai cu seamă articolul 19, unde clar (destul de clar, după părerea mea) scrie că oamenii au dreptul la libera opinie și expresie. Așa că… bloggerii își exprimă părerea, dumnealui și-a exprimat părerea, apoi continuăm să facem ceea ce știm, fără mult stres și exces de atenție acordată celora care insultă pentru a primi atenție. Punct.
Advertisements

3 comments

  1. Natalia,

    1. definita eficientei in economie nu e “as a state where all prices are known”. Eficienta in economie e un criteriu (Pareto efficient allocation of ressources; sau o varianta mai legera ar fi Kaldor-Hick criterion). ” că prețul pentru bunuri și servicii include toată informația posibilă despre produsul dat: complet și instantaneu” e doar una din ipotezele de baza a modelului neoclasic de “perfect competition”. Daca aceste ipoteze sunt respectate atunci “economic efficiency” (adica Pareto efficiency) poate fi atinsa. Deci ceea ce numesti eficienta economica e doar o ipoteza pentru ca eficienta economica in sensul lui Pareto sa fie atinsa.

    2. intradevar aceasta ipoteza de “perfect information and zero transaction costs” presupune ca PRIVATE COSTS = SOCIAL COSTS, si asa ajungem la concluzia ta ca “utilitatea socială este maximizată” (deoarece agentii privati maximizeaza utilitatea lor privata, insa dupa ipotezele din model ca Private costs = social costs maximizarea a utilitatii private = cu max. a utilitatii sociale)

    Sint de acord cu un argument din concluzia ta, ca ar trebui sa ne focusam asupra “market process”, adica cum ajungem la echilibru (in cadrul modelului neoclasic o situatie de Pareto efficiency este zisa ca fiind o stare de echilibru) si nu cum o face in mare parte economia “mainstream” care studiaza direct punctul de echilibru fara a se intreba cum ajungem la el. Un argument pentru “mainstream” ar fi ca analiza lor e determinata de o mica “assumption”: ca agentii economici sint “price takers”…

    Like

    1. Natalia Bejan · · Reply

      🙂 Efficiency Hypothesis Theory – asta e teoria pe care o studiem noi la financial markets, unica teorie, de facto. Desigur că e doar una dintre multe altele, dar unica pe care o acceptă profesorul nostru. De acord cu ceea ce ai scris de ”perfect competition” – la asta s-ar ajunge, doar că eu nu cred că ea poate exista, pentru că… așa și este – ea nu poate exista.

      De private costs și social costs – da!

      Eu mă gândeam doar că mai este și – profitul, care nu e cost pentru firme, evident, dar e oarecum cost pentru cumpărători. Și dacă utilitatea firmelor este maximizată prin maximizarea profitului, atunci asta înseamnă costuri mai mari pentru cumpărători și minimizarea utilității acestora. Iarăși revin la idea că este necesar un anumit punct de echilibru, DAR: aici eficiență nu văd – văd optimizare, dar nuștiu dacă optimizarea înseamnă eficiență…

      Like

  2. rustam · · Reply

    “Eu mă gândeam doar că mai este și – profitul, care nu e cost pentru firme, evident, dar e oarecum cost pentru cumpărători.” – cred ca proful tau ar zice “economics deals only with the allocative efficiency. That is, economist’s function is to maximize the pie and not the redistribution of the pie 🙂 adica daca surplus merge la consumator sau la producator nu conteaza in ochii economistului, ceea ce nu corespunde realitatii… deci in teoria economica the TOTAL SOCIAL UTILITY MATTERS

    Da, optimizarea e ruta spre eficienta economica, adica atunci cand optimizezi utilizarea resurselor de productie (e relevant si pn financial markets) obiectivul e: the optimal allocation of resources, i.e. the allocation of scarce resources to their highest valued use (ceea ce corespunde cu criteriul de eficienta economica, pe orice piata).

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: