De ce Biserica nu plătește impozite?

”Spune-ne, dar, ce crezi? Se cade să plătim bir cezarului sau nu?”. Isus, care le cunoștea vicleșugul, a răspuns: “Pentru ce Mă ispitiți, fățarnicilor? Arătați-Mi banul birului.” Și ei I-au adus un ban.
El i-a întrebat: “Chipul acesta și slovele scrise pe el ale cui sunt?”. “Ale cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: “Dați, dar, cezarului ce este al cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”
Matei 22: (17-21)

Rolul bisericii în societate (mai ales în cea moldovenească) este indiscutabil – mare. Sper deosebire de alte religii și spre deosebire de diferite secte, creștinismul ortodox pune pe balanță o mult mai mare importanță pentru sentimentele de dragoste (respect) – fapt care e admirabil, frumos și demn de urmat. Spiritualitatea și materialismul, însă, sunt două lucruri extrem de diferite, care fiind amestecate împreună dau un rezultat mai puțin de înțeles, mai puțin explicabil.

Donațiile la biserică. E o temă specială de discuție și singura mea opinie în acest sens este că biserica trebuie impozitată. Iar dacă nu impozitată, atunci, ca și fiecare instituție caritabilă sau ONG – ar trebuie să prezinte un raport financiar pe venituri și cheltuieli. Îmi inchipui că ar trebuie astfel de documente financiare să existe pentru că-mi închipui că doar nu a visat (?!) Mitropolitul Vladimir că multiplicatorul banilor administrați de biserică este egal cu 10, trebuie să fie o argumentare empirică. Aș crede doar dacă biserica ar recunoaște că investește banii în chestii comerciale: dacă nu, înseamnă că nu are de unde fi 10. Dar dacă investește în ”proiecte” comerciale, atunci mai mult ca sigur că trebuie impozitată.

De ce cred că ar trebui impozitate veniturile (profiturile) bisericii? Pentru că e o instituție care are profituri extrem de mari (pentru că nu e numită organizație non-profit, iar veniturile acoperă cu mult costurile). În acest sens e suficient exemplul averilor enorme (nerușinate) ale Mitropolitului Vladimir. Nu pot înțelege cum slujitorul lui Dumnezeu poate agonisi averi enorme pe spatele oamenilor care vin și fac donații, pe spatele celor care plâng morții plătind taxe de îngropare, care solicită servicii (cununie, botez) pentru care plătesc taxe, care colectează bani de la cei bolnavi, ce vin la biserică să se roage lui Dumnezeu. Și banii ăștia sunt donați chiar lui Dumnezeu, biserica nu e decât un intermediar, la care însă contabilitatea nu merge mai departe. (Iartă-mă, Doamne!…). Apropo de cununii și botezuri, dacă ar fi să cataloghez calitatea prestării acestor servicii în Chișinău… Tot evenimentul se conclude la cireașa de pe tort: înțelegi că nu e zi unică pentru tine, că-s zeci și sute care stau în rând la intrare și ai exact 15 minute pentru slujbă, după care: ți-ai luat toți oaspeții în dinți și ai eliberat urgent încăperea (biserica), că… mai sunt 2 minute și treb să înceapă următoarea cununie sau botez.

Revenind la impozitare…

De ce aș crede că situația la acest subiect, cel puțin degrabă, nu se va schimba? Pentru că decizia de a impozita biserica trebuie să aparțină statului, iar credincioșii în Moldova sunt o foarte bună parte din alegători, deci impozitarea instituțiilor religioase ar însemna pierderea dividendelor politice.

După câte știu eu, Biserica are (și) un rol important în susținerea, încurajarea conducerii statului (guvernării acestuia), fapt care m-ar face să presupun că Biserica are încredere în eficiența instituțiilor acestuia, cel puțin ar trebui să aibă o mai mare încredere decât în propria (ne)experiență în procesul de redistribuire a averii (donațiilor). De ce ar fi, astfel o problemă ca Biserica să achite impozite? Doar nu i se iau bani din buzunarul personal! Sunt tot bani care merg spre sfera socială, cel puțin (sunt sigură) că în cazul în care veniturile bisericii ar fi impozitate, guvernul ar aloca aceste surse păturilor nevoiașe sociale. E normal asta, chiar și într-un stat mai puțin normal cum e Moldova.

Voi face referință iarăși la un caz care îmi stă în gât, legat de preotul dintr-un sat moldovenesc care acceptă să înmormânteze morții, cu singura condiție a plății în avans pentru prestarea serviciului. La așa rigidități și condiții, ar fi normal ca preotul să elibereze un bon de plată, ca să te asiguri că de dată ce ai plătit, preotul nu te lasă cu mortul pe laiță. Ca să nu par că exagerez de tot, rectific: oamenii trebuie să aibă încredere în biserici, ceea ce ar însemna că biserica nu ar putea avea nerușinarea să prezinte niște rapoarte financiare modificate la discreția acestora, deci idea cu bonurile de plată poate fi anulată sau cel puțin amânată, pentru perioada când biserica va călca pe bec (deși, e firesc să se presupună că nu va face una ca asta, naiv vorbind), dar acum: să prezinte rapoartele financiare și să achite cuviincios ceea ce trebuie sp achite statului și oamenilor.

Închei gândurile cu idea că știu și recunosc că nu toți preoții sunt nedemni de poziția lor socială. Știu că există oameni care-și dedică viața lui Dumnezeu și care știu să te inspire, știu să te lumineze… Dar știu și că există homosexuali în biserici, știu și că există oameni lacomi, care renuntă la înmormânatare gratuită, știu și că acești oameni agonisesc averi și nu redistribuie averile celor săraci. Știți de ce, mai ales? Pentru că cei mai bolnavi și nefericiți oameni sunt cei care vin la biserică și dau ultimul ban din buzunar, nu invers. Nu biserica. De asta las’să se ocupe statul: dați-i cezarului ce este al cezarului.

P.S. Am avut un caz extrem de neplăcut în timpul postului de anul trecut, la mănăstirea Ciuflea, înainte de Paști, când un preot m-a pus să-i recit în timpul spovedaniei ”Tatăl nostru” pentru ca la final să-mi spună că nu i-a plăcut intonația și că nu am spus-o din suflet în fața lui. Evident: pentru că nu am simțit nici în comportament, nici în vorbire vreun semn că e Dumnezeu alături. […] Vreo lună – două în urmă am aflat despre preotul care a fost implicat într-un scandal sexual din Italia, preotul anterior slujind la mănăstirea Ciuflea… M-am gândit la coincidențe… Și nu contează dacă e același, dacă e din același loc, dac[ se cunosc: impresiile rămân oricum impresii.
Advertisements

4 comments

  1. Sunt o persoana credincioasa, adica am si eu o credinta a mea, dar biserica niciodata nu mi-a inspirat incredere. Dupa parerea mea, este doar un mare business, ca nu degeaba majoritatea preotilor se plimba in Jeep-uri si au case mari. Sa fim seriosi! Iar in Romania? Pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului Romanesc, patriarhia ia bani cu imprumut de la banca, credit care ulterior se preconizeaza a fi platit din donatiile crestinilor. Foarte interesante afaceri duc ei si inseala crestinii fara rusine.

    Like

    1. Natalia, mi-a amintit și eu de intenția preoților români despre care nu demult am citit, precum că și-ar dori să deschidă o ”instituție” care să dea împrumut slujitorilor. Mai pe scurt să deschidă o bancă comercială internă… Evident că băncile comerciale lucrează pentru obținerea profiturilor, pe care le-ar putea face pe spinarea oamenilor care donează acești bani, crezând că merg în scopuri caritabile…

      Like

  2. Biserica este organul indobitocitor al mileniului 2. Din fericire le-au ramas fideli doar subnutritii intelectual si eventual cei cu diferite boli care tot cauta ajutor la dumnezeu.

    Like

    1. Tibi, cred că ești prea dur spunând asta… Știu că Biserica are multe păcate, dar nu cre că e corect să generalizăm chiar așa.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: