De câți ”7 aprilie” să mai avem nevoie oare?

Preluat de Unimedia și Hotnews

Nuștiu de ce, dar chiar și odată cu modificarea regimului de guvernare din țară care deja de doi ani stă la putere, oamenii sunt tot dezamăgiți, neinspirați și triști. De parcă-așa le-ar fi dat lor să fie. Iar schimbării nu-i este dat să bată la ușa țării noastre. Și cel mai ridicol este că în schimbarea asta au crezut zeci de mii de oameni, ieșind la 7 aprilie 2009 în Piața Marii Adunări Naționale și cerând a fi instaurată ordinea în țară.

Mă întreb cât e oare de posibil să te smulgi din glodul în care Moldova s-a pomenit de dată ce simplul fapt de a-ți respecta concetățenii este greu realizabil. Discriminăm în funcție de orientare politică. Dacă ești comunist, ești de dat la gunoi; dacă ești pro-AIE, mai ai ceva drept la viață, dar speranța de fericire și împlinire nu prea crește. Mai discriminăm și în funcție de orientare sexuală, nu știm dacă vrem să acceptăm gay-ii în societatea noastră pentru că noi chiar îi acceptăm sau pentru că Uniunea Europeană așa ne cere. Poziția Moldovei din adâncul adâncurilor istoriei este foarte creștinească: dacă cineva îți trage o palmă pe obrazul drept, lasă-l să te lovească și pe stângul. Straniu e poporul nostru. Straniu, dar al nostru. Și când zic al nostru… nuștiu cum doare. Parcă-ai vrea să fie altfel…

Identitatea și unitatea națională este un lucru primordial ce ne lipsește. Noi nu avem consens nici la nivel de limbă, nici la nivel de hotare, nici la nivel de conducere, nici la nivel de orientare externă. Avem un singur consens, referitor la necesitatea de a schimba totul urgent sau de a aplica așa cum o face tot moldoveanul: la pașaportul românesc pentru a nu admite ca și copiii noștri să trăiască într-o țară fără identitate și fără istorie.

Desigur că toți suntem eroi și mari critici după luptă sau conducând armata la distanță. Și nu pot să nu fiu de acord cu un prieten de-al meu, care a scris într-un articol postat recent, că noi, cei plecați din Moldova, nu avem dreptul să criticăm sau reproșăm ceva celor care sunt acum în țară, pentru că noi am plecat de acolo și nu am rămas să luptăm pentru schimbare.

Așa că nu-mi justific poziția mea: să spun că vreau schimbare în Moldova, dar sunt la sute de km de țara mea și nuștiu cum… câteodată nu vreau să mă întorc înapoi și asta e trist până la lacrimi, pentru că simt că mi-aș trăda propria ființă și propria țară. O trădare conștientă, care doare, pentru că dacă îți iubești țara, trebuie să fii acolo și să faci tot posibilul ca să schimbi detaliu cu detaliu societatea din jurul tău. Și treb să ai dorință, dragoste și inspirație s-o faci.

Trist, cred, va trece ziua de 7 aprilie 2011, pentru că puține a schimbat această zi cu 2 ani în urmă. Unicul lucru pe care noi înșine ni l-am făcut e că ne-am dezlănțuit libertatea de exprimare și câți nu mi-ar spune că nimeni nu ne-a pus nici o limită până atunci… las’ să spună. Dar, totuși, nici libertatea mea de exprimare nu a adus nici un beneficiu dezvoltării Moldovei. Cu toate că zeci de mii de oameni și-au dorit asta extrem mult…

Advertisements

18 comments

  1. Corect ai vorbit despre tradare constienta… am putea mai bine zice tradare fortata, impusa. Daca sa luam rationamentul logic a fiecarui individ inchipuieti ce factor x ar trebui sa influenteze atat de tare incat sa refuzi posibilitatea de a avea o cariera profesionista peste hotare ca sa vii acasa in mocirla la cateva mii de lei. Dragostea de tara nu cred ca poate fi factorul x …

    Like

    1. Dumitru, eu te știam că vrei să te întorci în Moldova după studii, nu? Eu nu am luat o decizie în acest sens și cred că e preamatur să vorbesc despre asta încă, luând în considerație că mai am 1,5 ani de studii. Dar, oricum, dacă nimic nu se schimbă între timp în țară, chiar nuștiu care ar trebui să fie acel factor care să mă motiveze să vreau să mă întorc înapoi…(?)

      Like

  2. Natalia, cit despre faptul ca traim intr-o tara multietnica, nu este doar cazul nostr- doar ca noi uneori dam dovada de prea multa toleranta, nu avem respect de propria identitate si suntem si prea umili. Pt ca asa am fost invatati, sa nu ridicam capul in decurs de 60 de ani…

    Like

    1. Ai dreptate, deși ciondănirile dintre moldovenii-ruși și moldovenii-români din Moldova nu pot fi ignorate…

      Like

  3. Ando · · Reply

    Oare cind se spune adevarul ? Republica Moldova e un stat falimentar. Din ce produce abia achita facturile energetice.

    De trait se face pe banii gasterbaiterilor care trimitem bani in tara – PESTE UN MILIARD DOLARI ANUAL.

    Toata clasa politica : Filat, Voronin, Ghimpu, Lupu, Dodon. Traiesc pe banii nostri !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

    Like

    1. La schimbarea asta am și visat cu doi ani în urmă: clasa politică să fie schimbată și să nu mai fure din buzunarul oamenilor, să aplice politici eficiente și să aducă rezultate pe măsură.

      Evident este faptul că rezultatele politicilor lor trebuie așteptate pe termen lung, 2 ani nu e chiar așa de mult timp, dar să-i vezi cum în fiecare zi se ciondănesc și nu pot împărți conducerea chiar fiind într-o pseudo-alianță, te impune să te gândești la faptul că nu e asta totuși schimbarea pe care ne-am dorit-o!

      Moldova e un stat falimentar pentru că are o guvernare falimentară…

      Like

  4. Sergiu · · Reply

    Toti cei de peste hotare asteapta sa vina acasa intr-o tara schimbata.

    Dar voi? Cei de peste hotare ce nu veniti sa o schimbati? Asteptati altii sa o schimbe?

    Like

    1. Sergiu, eu m-am referit la întrebarea asta în articol și am spus că nu-mi justific poziția mea: vreau o altă Moldovă, dar sunt la sute de km de ea. La un anumit moment am avut a face alegerea, de a rămâne să supraviețuiesc acolo (din punct de vedere social) sau să merg în altă parte să mă dezvolt…

      Eu sper cândva să-mi fie de folos tot ceea ce învăț acum, pentru a utiliza în practic cunoștințele mele în Moldova, dar de dată ce ești într-o altă societate și comparând cu ”cum e acasă” – diferențele demotivează, iar show-urile politice din țară te fac și mai departe de dorința de a fi în societatea moldovenească… E trist acest lucru.

      Like

    2. Serge · · Reply

      Sergiu, da tu ai schimbat ceva?

      Eu am plecat la 35 anul trecut. Obosit si satul de dragostea asta de tara. Pina nu va dori multimea sa se schimbe nimic nu se va schimba. Pentru ca cei ce sunt inafara tarii au o gindire mai progresiva. Nu vor sa stea pina in urechi in mocirla. Si multimea te tine si te trage in mocirla.
      Doriti mai intii schimbarea ca sa vedem si noi ca vom fi sustinuti si nu priviti cu suspiciune

      Like

  5. Sergiu · · Reply

    🙂

    Like

  6. Serge · · Reply

    Si nu stateam acasa cu miinile in sin. Si lucram si invatam si agitatie am facut electorala si eram si membru al unei grupe de tineret. Multe am facut, dar tot ce nu e ca la moldoveni nu e primit.

    Like

  7. […] Natalia Bejan […]

    Like

  8. Nu ştiu de ce se consideră, adesea, că cei care au plecat şi, respectiv, au noroc de un nivel de viaţă mai bun decât cel pe care l-au avut fiind în Moldova, LUCREAZĂ mai mult decât cei care, “sărmanii” au rămas acasă… Rudele, prietenii, colegii mei care, de ani buni, sunt peste hotare, consideră că mă prăpădesc aici şi că demult trebuia să îmi iau şi eu tălpăşiţa. Dar, oameni buni, asta nu înseamnă că noi, cei rămaşi, stăm cu mâinile în sân! Lucrăm foarte mult, nu avem zile de odihnă, nu avem concedii (mă refer strict la cei care NU lucrează LA STAT). Doar că nu avem cei 800-1000 euro / lună (dar poate şi mai mult…) pe care îi au cei care muncesc peste hotare. Cu regret, puţini din cei care primesc asemenea salarii, lucrează cu plăcere…

    Like

    1. Natalia Bejan · · Reply

      Ai dreptate, Tatiana, nu e vorba de noroc – ci de condițiile care ți-s oferite. Depui același efort, dar în două țări diferite ești remunerat absolut diferit… Evident că moldovenii lucrează foarte mult, ba chiar prea mult câteodată… Știi, ca din Biblie, munca – ca o răsplată pentru păcate… Când salariile vor ajunge la măsura efortului, s-ar putea vorbi și despre o ALTFEL de Moldovă, una schimbată!

      Like

  9. kiril · · Reply

    Voi ati fi de acord sa finantam noi poporul o televeziune si un partid care sa lucreze pentru popor ca ceilalti au alti stapini?

    Like

    1. Natalia Bejan · · Reply

      Kiril,

      Eu aș spune că asta ar fi chiar unica soluție pentru ca schimbările să înceapă. Este nevoie de un grup de oameni, care nu au mai fost afiliați politic, care au experiență de muncă, care au cunoștințe reale despre cum se lucrează și care ar fi gata să-și dedice timpul și creierii societății din Moldova. Oameni care să nu fie corupți, ba împotriva corupției, oameni care-ș și realizați într-un fel anume, dar care și au ce realiza pentru Moldova.

      În așa inițiativă însă, cu greu s-ar crede, pentru că societatea moldovenească reacționează chiar și la adevăruri, ca la minciuni.

      Like

      1. Natalia Bejan · ·

        Aș reversa doar cu locurile: mai întâi partid, apoi televiziune 🙂 Prioritizăm!

        Like

  10. kiril · · Reply

    Daca ai timp cind vii pe acasa si ai chef de o cafea si o discutie despre soarta tarii suna-ma.tel.079801119

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: