Problema mea personală cu MoldTelecom…

Articol Vox.Publika

De multe ori am scris la subiectul MoldTelecom. Şi cu impresii generale, şi cu o analiză mai aprofundată din punct de vedere a organizării şi conducerii corporative. De fiecare dată nemulţumită.

Săptămâna asta am încă o nemulţumire care se adaugă la lista celor precedente. Legătura mea personală cu MoldTelecom atârnă în faptul că unul dintre părinţii mei lucrează de mai mult de 20 de ani la compania respectivă (celălalt părinte nu mai lucrează, dar are o istorie de muncă legată de MoldTelecom tot de nu mai puţin de 20 de ani). Ultima mea convorbire cu ai mei de-acasă a avut tangenţă cu MoldTelecom-ul, am ţinut să-mi felicit părinţii pentru că ambii au făcut studii şi au lucrat (lucrează) în domeniul telecomunicaţiilor (ziua lor profesională fiind recent, la 17 mai). Noutatea pe care am auzit-o de data asta e că restructurarea MoldTelecom e în plină forţă. Apar directori noi, care-s de la Chişinău puşi şi stau doar acolo. Directorii locali degrabă îşi pierd locul de muncă, dar nu doar ei. Biroul de Reparaţii va fi schimbat: toate sutele de oameni care lucrează acum în ţară în fiecare raion ca operatori vor fi schimbaţi pe câteva zeci – la Chişinău, restul – disponibilizaţi.

Cel mai trist a fost să aud cum mi s-a spus de-acasă că anul asta toţi lucrătorii MoldTelecom din oraşul meu au venit la petrecerea dată în cinstea zilei lucrătorului în telecomunicaţii. Motivul principal de ce au venit toţi? Pentru că marea majoritate a acestora realizează că e ultimul an petrecut la acest post de lucru, că nu le mai rămâne mult până să li se închidă uşa asta putredă, pseudo-capitalistă.

Iată asta e problema mea personală cu MoldTelecom.

Advertisements

3 comments

  1. Uite că situaţia de mai sus mi-a adus aminte de filmul The Company Men.
    Îl recomand.

    Like

    1. Natalia Bejan · · Reply

      hmmm… Trailer-ul arată destul de interesant! Il pun în waiting list 🙂 Merci pentru recomandare!

      Like

    2. Natalia Bejan · · Reply

      Am vazut filmul 🙂 Ma bucur ca, cel putin e un fel de happy end cu lumina la finele tunelului. In rest, cam depresiv…

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: