Moldoveancă cu istorie română

Articol Allmoldova

“Românii sunt nişte negri de un alb foarte greu de definit.” (Victor Martin)

Într-o zi de duminică cu soare abundent (29 mai, 2011), într-un parc din centrul Pragăi, a avut loc sărbătoarea românilor din Cehia. Chiar de la bun început, când a fost creat evenimentul pe facebook şi au fost invitaţi şi românii (moldoveni) din partea stângă a Prutului, discuţiile despre faptul că suntem sau ba români, s-au aprins.

Exemple despre popoare despărţite şi care-şi au acum rolul său independent sunt multe. Chiar şi Cehia cu Slovacia. Două ţări care de-a lungul istoriei au fost una, apoi au decis să se dezlipească. În Moldova şi România e acelaşi lucru, doar că vice-versa, două ţări care s-au dorit a fi un stat, dar au rămas a fi sortite dezlipirii, contrar voinţelor lor.

Părerea mea la acest subiect e una de pro-independenţă. Eu sunt din Moldova, iubesc Moldova, şi mă consider moldoveancă. Cu toate acestea, este imposibil să ascund faptul că cele mai calde sentimente le port pentru românii de peste Prut şi e normal să şi înţeleg că istoria noastră e una. La fel şi cultura. La fel şi limba. Însă, asta nu mă face să vreau să şterg Prutul dintre noi… cel puţin pentru că port şi-un simţ de patriotism şi dragoste faţă de colţul nostru de pământ, chiar şi sărac fiind, mai puţin europenizat, fără acces la mare, fără Carpaţi. Iar în al doilea rând, ştiu că simţul frăţesc dintre cele două ţări se şterge. Mulţi prieteni din România ştiu prea puţine despre Moldova. Unii nici de 7 aprilie nu prea bine ştiu ce fusese.

Ceea ce plăcut m-a surprins la sărbătoarea românilor din Praga este faptul că românii din România şi românii din Moldova au stat împreună chiar ca fraţii, fără să facem o mare diferenţă între cine şi de unde e. S-a vorbit frumos despre malurile Prutului şi despre faptul că  suntem români şi punctum (Mihai Eminescu). Asta simt şi eu faţă de cele două ţări. Una îmi e mamă, alta e fratele mamei şi nimic mai mult. Sunt moldoveancă, cu istorie română. De asta sunt conştientă.

La partea culturală a sărbătorii au cântat şi prezentat numere artistice românii de pe ambele maluri ale Prutului, un lucru care mi se pare extrem de frumos. S-a vorbit şi despre faptul că, spre deosebire de câţiva ani în urmă, acum noul Ambasador al Moldovei nu ezită să dea mâna şi să vorbească chiar foarte prieteneşte cu Ambasadoarea României. Cu ceva timp în urmă acest lucru nu se întâmpla.

Două ţări foarte apropiate, două istorii similare, o limbă, dar două căi aparte de prezent şi viitor. Corect să fie asta sau ba, eu nu ştiu. Însă, cred eu, asta e şi cum ar trebui să fie.

Advertisements

7 comments

  1. Ovidiu · · Reply

    “Iar în al doilea rând, STIU că simţul frăţesc dintre cele două ţări SE şterge”
    E ok zau, ai tot dreptul sa simti asa, poti totusi sa eviti cu eleganata a face dovada acelui “stiu”. Suna ca o certitudine, in termeni avocatesti: definitiva si irevocabila. Nu lasa spatiu negocierii, “evolutiei” firesti in egala masura cu o posibila “involutie”. Un simplu si neasumat “cred ca” sau “este de asteptat sa” ar suna mult mai conciliant si realist cred.
    “Două ţări foarte apropiate, două istorii similare, o limbă, dar două căi aparte de prezent şi viitor.”
    Nu pot comenta, dar nu o pot trece cu vederea, Pot doar sa-i opun al tau: “Și rău îmi pare că cândva, ca și acum de fapt, Prutul încă mai desparte două maluri.”

    Like

    1. Foarte interesant 🙂 Citată pentru a mi se arăta antiteza 🙂

      Explic.

      Despre ”știu” – cred că ai dreptate, dar totuși asta e impresia mea după mai multe vizite în România. Nu zic că relațiile sunt reci, ba, sunt apropiate, dar nu mai sunt două pictături identice… Eu, de exemplu, nici nu sunt la curent în detalii cu situația economică sau politică din România, deși urmăresc cu atenție ceea ce se întâmplă în Moldova. Exact așa e și pentru prietenii mei din România – ei nu sunt la curent cu cele ce se întâmplă la Chișinău…

      Referitor la antiteza dintre părerea de rău că Prutul desparte și afirmarea că suntem două țări diferite: m-am referit la despărțirea făcută de Prut în contextul unei alte discuții – oamenii trebuie/trebuiau să fi avut tot timpul acces să-și vadă rudele indiferent pe care mal s-ar afla. Dar țările – Moldova și România sunt diferite, fie chiar România mult mai bogată, iar Moldova etichetată ca mult mai săracă.

      Like

      1. Ovidiu · ·

        Desi ma stradui nu gasesc diferente majore de context in care au fost facute cele doua afirmatii. Ambele bazate pe expierente personale – una a ta si cealalta a d-lui Romanul – ambele atingand fie si in treacat subiectul plicticos sau fierbinte (chiar nu stiu, depinde de apetit, gusturi), dar cu siguranta inepuizabil, cel al relatiilor RO/ RM. Imi permit sa cred ca ai gresit plecand de “detaliu” spre “tot”, de la “particular” la “general”, folosind o expierenta personala in incercarea de a defini, a eticheta sau a da un verdict intregului. Trebuie sa fie destul de greu 🙂 Ti-am vazut cateva din lucrarile tale si-s tare frumoase. Ai putea sa-ti amintesti daca intr-un peisaj sau o natura moarta ai “finalizat” un detaliu (gen copac, casa, o floare etc.) si imediat dupa ai trecut la urmatorul element din compozitie…sau ai creionat intreaga compozitie ca ansamblul din start si abia dupa ai inisistat pe detalii. Nu stiu daca e cel mai bun exemplu 🙂
        Faptul ca tie, mie sau unui martian, relatiile dintre romani si moldoveni pot parea reci, distante sau din contra calduroase si strinse, evoluand intr-o directie sau alta ( evit sa pronunt “buna” sau “rea”) , prin suprapunere nu poate defini in nici un chip “adevarata” natura a relatiilor si mai ales directia in care ele evolueaza.

        Like

      2. Relații răcite dintre Moldova și România, în opinia mea, sunt relațiile în care nu se mai vorbește despre unire atâta tot. Dacă asta e un lucru bun sau nu, asta e altă discuție – eu mă refer la îndepărtarea de la subiectul unirii și practic abandonarea acestuia. Atât.

        Like

  2. Ovidiu · · Reply

    Nu retin episodul care ma determinase sa dau un search pe google la “news from moldova”, o fi fost un subiect minor cu siguranta dar odata ajuns pe vox.publika si unimedia, mi-am format un reflex in a le vizita zilnic, si sa fiu martor al luptei de clasa impotriva fașașmului di pesti Prut in forma agravanta ș regretabila cu certitudine. “Zombatii” versus “fașaști”, sapte zile pe saptamana, fara pauza de masa. E chiar amuzant.
    Ca o paranteza la “nu se mai vorbește despre unire”…mie mi se pare ca se vorbeste destul de mult chiar, cel putin in Moldova.

    Like

    1. Pai asta e si idea ca in Moldova se mai vorbeste (de unii), in Romania aproape deloc 🙂

      Like

      1. Ovidiu · ·

        Da si nu. Vom vedea 🙂

        Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: