Educația și Fertilitatea

Am scris despre importanța educației pentru relații. Am scris despre importanța educației pentru diminuarea violenței. E timpul să explorez și subiectul importanței educației pentru fertilitate, care, recunosc, nu-mi pare numaidecât cel mai plăcut aspect a fi discutat, dar este oarecum o constatare rațională dacă este să ne referim la interconexiunea dintre cele două și prezintă dovezi clare ale impactului educației asupra fertilității și, ca urmare, ale îmbunătățirii nivelului de trai al familiilor.

Idea e simplă: cu cât mai educați sunt oamenii, cu atât mai mici sunt familiile (rata de fertilitate scade).

Un om educat este unul cu o rată de actualizare diferită față de cei care nu au avut acces la carte. Chiar dacă unii găsesc studiile de specialitate în domeniu irelevante, eu îmi voi permite să-mi bazez argumentul, din nou, pe concluziile unui articol. Bauer si Chytilova (2010) au arătat empiric că persoanele cu mai mulți ani de școlarizare sunt mai răbdători în deciziile pe care le iau și, din acest motiv, alegerile lor se bazează pe mai multă analiză și planificare.

Rata de fertilitate dorită. Am fost profund impresionată să văd rezultatele unui sondaj efectuat în Uganda de Sud, care arată că bărbații din familiile sărace, care aveau nu mai mult de 4 ani de școlarizare, își doreau în familie, în mediu, 13 copii (date din studiul citat mai sus). Adăugând doar 5 ani la numărul de ani de studii, numărul de copii, în mediu, descrește până la 5.

Sursă: Guardian.co.uk (Aș recomanda însuși articolul, click pe imagine)

În țările dezvoltate oamenii, însă, își doresc mult mai puțini copii, conform datelor OECD, în ideal, cuplurile își doresc familii cu, în mediu, 2 copii (lucru care, printre altele, este sub replacement rate (rată de înlocuire care asigură un număr constant al populației), punctat teoretic la 2.1).

Rata de fertilitate reală. În realitate lucrurile stau mai mult sau mai puțin ca în doleanțele exprimate în sondajele menționate mai sus. Cel puțin tendința se menține. Atât numărul populației, cât și rata de fertilitate este mai mare în cazul țărilor din lumea a treia.

Rata de fertilitate pe grupe de țări conform nivelului de dezvoltare

Perioadă Țări Industrializate Țări mai puțin Dezvoltate Țări Sub-Dezvoltate
1975-1980 1,93 4,28 6,58
1980-1985 1,85 3,87 6,45
1985-1990 1,81 3,56 6,14
1990-1995 1,66 3,09 5,74
1995-2000 1,55 2,76 5,31
2000-2005 1,57 2,53 4,85
2005-2010 1,66 2,41 4,41

Sursă: United Nations Population Division, World Population Prospects: The 2010 Revision Population Database, electronic database, Mai 2011

Datele absolute (numărul total al populației) arată în felul următor:

Sursă: UNEP

Curios este faptul că descreșterea ratei de fertilitate pentru cei educați a fost să fie ”teoria” unui contemporan de-a lui Malthus (secolul al XVIII-lea). Francezul Condorcet spunea că rata de fertilitate s-ar micșora doar odată cu ”the progress of reason”.

Există o mulțime de argumente care ar explica de ce oamenii din țările slab dezvoltate au o rată de fertilitate mai mare decât cei mai din țările dezvoltate. Eu mă voi axa doar pe argumentele care au tangență și cu educația:

1. Costul de Oportunitate: cu cât mai educat ești, cu atât mai dedicat carierei – costul de oportunitate (pentru a-ți dedica timpul familiei și creșterii copiilor) crește. Sau luat invers: lipsa accesului la educație sporește probabilitatea de a fi șomer și, astfel, de a avea timp liber, neacoperit de activități, deci – cost de oportunititate practic nu există. De aceea oamenii din țările sărace se confruntă mai puțin cu problema alegerii dintre copii versus carieră.

2. Importanța descendenților ca metodă de investiție pentru perioada de bătrânețe. Conform unei pseudo-teorii despre ”missing markets”, țările sărace nu au acces la instituții care să le asigure o bătrânețe ușoară (lipsa acelorași fonduri de pensii), de aceea în astfel de regiuni copiii sunt priviți și ca investiție pentru viitor. Cu cât piețele, însă, sunt mai dezvoltate, cu atât mai puțin exploatați sunt copiii. Îmi amintesc aici de expresia self-help despre care spunea Amartya Sen în cartea sa ”Development as Freedom”: o societate mai dezvoltată, educată și liberă crează condițiile necesare pentru cetățenii săi de a-și auto-asigura bunăstarea și, adaug eu, acest lucru este făcut fără necesitatea de reproducere cu scopul sporirii beneficiilor materiale viitoare.

3. Acces la informație despre metodele de contracepție (Alex a descris una dintre ele destul de explicit: o dată și pe urmă încă o dată). Aici aș mai adăuga, pentru explicitate, rolul educației în raționalizarea interpretărilor religioase privind metodele de contracepție.

4. Rolul medicinei. Anumite familii își doresc principial un băiat, dar, să presupunem că au doar fete și nu au access la serviciile medicale necesare planificării familiei. Iar serviciile medicale de calitate sunt prestate atunci când membrii societatății au access la studii. Astfel, din motiv că familiile pot fi gender-biased, numărul copiilor poate crește doar pentru că copiii născuți nu sunt de sexul dorit de părinți.

5. Rata de mortalitate. Familiile pot decide să facă mai mulți copiii pentru a se asigura că cel puțin o parte din ei vor supraviețui. [Nu-mi vine a crede că scriu așa chestii. Foarte crud, dar adevărat.] Din cauza condițiilor de viață și sanitariei proaste din țările sărace, rata de mortalitate a copiilor este foarte înaltă, lucru realizat de familii și societate și motiv pentru care familiile sunt mai numeroase.

ș.a. (probabil)

Numărul mic de membri în familie nu e numaidecât un lucru a fi încurajat și promovat. El ține de decizia individuală și a cuplului. Dar cert e faptul că correlarea dintre nivelul de educație și cel al ratei de fertilitate prezintă o legătura directă, negativă. Dar, mai mult decât atât, ambele sunt la rândul său corelate cu un nivel de trai mai avansat și, în mediu, cu o societate mai prosperă.

Cel mai important lucru, însă, după părerea mea, este că familiile cu mai puțini copii își pot permite să investească mai mult în fiecare copil născut, în parte. Astfel că societățile care au un nivel mai înalt de dezvoltare ar valorifica fiecare persoană individual și ar prezenta oportunități reale pentru ca și acesta, la rândul său, să fie apt de a-și auto-determina viitorul și prosperitatea.

Advertisements

6 comments

  1. Bravo Natalia!! Imi place acest articol si chiar cred ca ai perfecta dreptate… Succese la studii in continuare!

    Like

    1. Mulțumesc mult, Natalia 🙂 Nu te-am văzut de atâția ani 🙂 Sper că la tine totul e super!

      Like

  2. Natalia, azi am finisat cursul de Advanced Macroeconomic Analysis și proful ne-a făcut o scurtă prezentare a unui alt curs pe care îl predă semestrul viitor, un curs electiv care vorbește exact despre ce ai scris: Economy of family… Ne-a intrigat pe toți cu economic approach la subiecte de genul fertilitatea (capitolul 2), family institution, divorce, partner market, sex ratios, bargaining within the family…. Probabil îl voi alege, pare interesant, plus proful e foarte cumsecade și explică interesant.. Sper atunci să scriu și eu ceva la temă… Articolul tău e reușit și foarte elocvent, lucruri demonstrate empiric și economic, doar că trebuie acceptate și analizate spre adoptarea unor decizii oportune, inclusiv și în Moldova care întâmpină probleme majore la capitolul dat…

    Like

    1. Din păcate ai dreptate la capitolul Moldova. Problema cu demografia are două feţe: fie suntem prea mulţi (e.g. China), fie prea puţini (ca-n aproape toată Europa). Nici într-un caz, nici în altul nimeni nu are de câștigat… sau foarte puțini câștigă.

      Eu toate chestiile astea le-am gândit şi citit tot pentru un curs excelent, unul dintre cele mai bune: Economics of Least Developed Countries, unde educatia s-a studiat la o singură lecţie, deci a fost un obiect chiar plin de informaţie interesantă. De-acolo m-am umplut cu idei și impresii despre Development Economics și am decis că cam pe calea asta voi merge în continuare.

      P.S. Mulţumesc! 🙂

      Like

  3. Vezi filmul ăsta http://www.imdb.com/title/tt0387808/ – ideea cu fertilitatea dusă la absurd.

    Like

    1. Am privit filmul cu câteva săptămâni în urmă 🙂 Fertilitatea e chiar, într-un careva sens, dusă la absurd, dar acest lucru are loc doar pentru că oamenii nu mai sunt educați deloc, ci-s retarzi… retarzi până la absurd.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: