Cărări prin Brânzenii Noi (foto)

Satul Brânzenii Noi se află în raionul Telenești și este locul de baștină al mamei mele.

Când eram mică petreceam o bună parte din vacanțele de vară acolo. Era locul meu preferat, pentru că acolo, așa cum își dorește fiecare copil, vacanța chiar însemna vacanță. Aveam o mulțime de prieteni care-s acum împrăștiați prin întreaga lume, aveam și mai am încă multe rude care păstrează cu sfințenie obiceiul de a servi cu (cel puțin) un păhărel de vin toți cei care le bat la poartă.

E un sat de oameni harnici, deși nu este unul prea bogat.

Revenită după mai bine de un an la acele locuri, din nou în fugă, și știind că deseori mă apucă un dor de Răutul care străbate satul, de izvorul la care și vară, și iarnă vin oamenii după cea mai curată apă, un dor de oamenii de acolo, care se trec, am decis să fac câteva poze în acele locuri pentru ca să am cu ce să-mi împac dorul când mă va roade cel mai tare…

Acestea-s câteva din cărările prin ulicioarele înzăpezite ale satului:

Partea tristă e că, așa cum le e dat majorității satelor moldovenești, și Brânzenii Noi e un sat care se rărește. Apar tot mai multe case nelocuite care se dărâmă, tot mai multe porți deschise de vânt și neatinse de om… Porți care nu mai stau la locul lor decât de dragul amintirilor și dorului pentru oamenii  ce au trăit acolo…

Majoritatea oamenilor din sat au garduri de piatră, asta pentru că la câțiva km se găsește o adevărată comoară de pietre de construcție. Și chiar și aceste garduri de piatră, masive și trainice cândva, se supun vremii și scapă câte o piatră jos… trădând trecerea anilor și absența stăpânilor…

Oamenii însă, cred eu, nu-și lasă casele de bine… De le-ar fi bine pe la sate, ar sta acolo cu toții. Și, deși, ei pleacă, cele mai frumoase locuri cu care a înzestrat natura această părticică de Moldovă rămâne frumos chiar și pe timp de iarnă. Lunca râului Răut este cea care face priveliștea calmă și răbdătoare… Nu se schimbă deloc de la an la an…

Lunca râului Răut

Lunca Răutului: râul practic nu poate fi văzut fiind acoperit de zăpadă și înghețat

Izvorul apa căruia se varsă direct în râul Răut. Brânzenii Noi, Telenești

Podul care leagă două sate: Brânzenii Noi și Brânzenii Vechi. Râul Răut le e hotar. Bunica mea îmi povestea că peste Răut au fost construite multe poduri, dar acestea nu rezistau și până azi pot fi văzute sub podul de piatră poduri de lemn care încetinesc apa. Cel din urmă s-a dovedit a fi trainic.

O priveliște de la distanță a luncii râului Răut

Și, la final, poza cu care mi se asociază amintirea despre satul Brânzenii Noi… Știu că e dureros de tristă, dar anume compoziția asta, cred eu, redă cea mai sinceră așteptare. Nu ne mai așteaptă oamenii, ne așteaptă casele lor, porțile lor…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: