“Povara Bunătății Noatre” de Ion Druță

Există cărţi pe care trebuie să le citeşti. Cartea pe care trebuie să o citeşti o găseşti uşor. Îţi planifici să o citeşti într-un oarecare număr de pagini pe zi, pentru că altfel ştii că nu te vei impune să o răsfoieşti. Şi o citeşti. Zi de zi, pic de pic. Te mai faci că scapi din greşeală câte un rând şi nu te grăbeşti să revii la cele scăpate. Aşa e cartea pe care trebuie să o citeşti.

Există cărţi pe care trebuia să le citești, dar te împinge păcatul să-i cauți rezumatul pe internet. Ai citit rezumatul, după care ți-ai mâncat coatele că nu ai citit mai întâi cartea. Tot pentru așa cărți s-a întâmplat să privești mai întâi filmul, după care… să citești cartea și să înțelegi că chiar dacă era filmul tău preferat, cel mai special dintre cele văzute, – cartea bate totul.

Și există cărți pe care vrei să le citești și tot le cauți, le cauți. Și tot nu le găsești și nu le găsești…

***

La liceu încă fiind am citit Povara Bunătății Noastre de Ion Druță. Citită-n graba cartea totuși a reușit să-și lase o urmă și într-o vara încâlcită prin clasele liceale am revenit la ea. Am recitit-o și am redescoperit-o. A fost prima mea cartea, în cel mai profund sens al cuvântul. Prima carte care m-a marcat. Prima carte pe care mă impuneam să o citesc doar câteva file pe zi pentru ca să nu vină despărțirea prea devreme. Prima carte (și unica, de fapt) care m-a făcut să plâng.

Apoi am absolvit liceul. Chișinăul m-a atras în cu totul alte ape și am uitat… De prima mea dragoste.

În anul III mi s-a făcut dor de ea. Și a fost o amintire cu sentimente indescriptibile. Știam că trebuie să o am. Dar ia-o de unde nu-i…

Am mers prin toate librăriile pe care le întâlneam prin Chișinău și nu o găseam. Cum se face că unul dintre cei mai frumoși scriitori pe care i-a avut Moldova de când se știe e de negăsit pe rafturile librăriilor din capitală? Apoi, o doamnă dintr-unul din magazinele de cărți în care hoinăream m-a întrebat ce caut. I-am zis. Mi-a răspuns că cartea nu este de multă vreme în vânzare și că, probabil, nici nu va fi pentru că… nu se mai tipărește.

***

În vara anului 2010 am ajuns la București. Prima mea întâlnire cu micul Paris. Și avea acel București ceva în el… Ceva ce nici în Paris nu e de găsit. Zilele le petreceam prin universități, companii, la întâlniri, discuții, serile le hoinăream pe drumuri, descopeream  orașul.

Era seară. O seară de vară. Obosită după o zi de lucru mergeam cu colegii-prietenii spre casă. Nu ne grăbeam și de aceea nu ne rușinam să ne abatem de la drum. Am prins cu ochiul la un colț de drum cărți vechi în vânzare, plină stradă. București. Am apucat să caut prin rafturi că… poate s-a găsi ceva interesant și în loc de magnet pentru frigider, m-am gândit, mai frumos ar fi să-mi iau în amintiri o carte. O carte din București.

Răscolesc rafturile. Găsesc secțiunea cărților lui Ion Druță. Văd Povara Bunătății Noastre. Nu-mi vine să cred, dar o pipăi, o răsfoiesc, citesc câteva rânduri… – chiar e ea. Îmi dau seama că nu am bani. 40 RONI. Rog, împrumut, nu negociez (cum să negociezi prețul primei tale cărți?!), cumpăr. O am. E a mea. De doi ani e numai a mea.

***

Romanul e tipărit în două cărți. 1990, Editura Literară Artistică, Chișinău. De la Chișinău ajunsese în 1992 la Biblioteca pentru Toți din București.

Foile, coperta – cu demnitate îmbătrânite. Dar nu atât de vreme, cât de răsfoit, se vede că a fost mult citită cartea… Zilele acestea am reapucat să o citesc. Firește că o am cu mine la Praga! Finisez prima carte și parcă aș vrea să lungesc plăcerea lecturii acesteia. Vroiam să mă apuc să mai citesc câteva pagini, dar am decis să scriu pe blog. Să treacă măcar câteva minute, să prelungesc măcar un pic așteptare și… să revin apoi, din nou, la Nuța mea. La Onache al meu. La Tincuța. La Mircea. Asta e cartea mea…

Advertisements

10 comments

  1. […] continuare pe http://nataliabejan.wordpress.com/2012/04/10/exista-o-carte/ […]

    Like

  2. Alergic · · Reply

    Bună !
    Câte pagini au volumele ? Poate o scanezi, câte un pic azi, câte un pic mâine ! 🙂

    Like

    1. Bună! Genial de ignorabilă idea 😀

      Like

  3. Ce faci, Natalia? Ce-i cu acest virus pe aici? Hai că mă faci să caut şi eu cartea şi s-o recitesc… 🙂
    Da poate ar fi bine de publicat undeva aceste gânduri ale tale, ca să îi molipseşti şi pe alţii, mai ales pe cei care ştiu doar de internet şi telefon mobil super-performant…

    Like

    1. Când ai zis de virus m-ai speriat că chiar ceva nu e în regulă 🙂

      Like

  4. Sorina · · Reply

    Incredibil dar adevarat!!! Cineva de la Bucuresti m-a rugat sa cumpar acest roman – ca tot aveam drum prin Chisinau si eram convinsa ca nu va fi nici o problema, zis si facut…..Dar am cautat zadarnic aceasta carte prin librariile din Chisinau, intr-o librarie mi-au propus un volum nr 4 dar fara romanul cautat, atat…..Iar acum din postarea Nataliei, imi dau seama ca mai degraba o gasesc in Bucuresti :))))) Genial!

    Like

    1. 🙂 Chiar e genial… un scriitor din Moldova și să-i găsești opera în România… Sper, de altfel, chiar să o găsești, eu am cumpărat-o, așa cum am scris… din stradă.

      Like

  5. Încep să cred că aceste cărţi pot fi găsite şi la Moscova… 🙂

    Like

    1. Cel puțin acolo e autorul 😉

      Like

  6. Gladys · · Reply

    ☆ Unghiurile personalității și egoismul (pag. 261) Am încetat să cred doar în bunătatea şi corectitudinea oamenilor şi am învățat să privesc oamenii nu buni, ci întregi. Cu bune şi rele. Am învăţat să îi accept şi să îi iau aşa cum sunt. Am în-văţat să lucrez în echipă şi să iau de la cei din jur maximul, însă nu mai mult decât pot ei să ofere. Asta a fost munca mea de miner. De săpător. Munca cu gradul maxim de dificultate. Am început să scot din mine la suprafaţă comori nebănuite, talente adormite, daruri pe care să le pot oferi lumii. Bani, relaţii, munca, plăceri, frumuseţe. În definiţia lui Thomas Leonard, egoismul este starea în care te afli atunci când faci ce e mai bine pentru tine. În schimb, acest egoism temporar te ajută să oferi mai târziu mult mai multe celor iubiţi şi lumii întregi. Poate fi un pas dificil însă odată ce începi să devii egoist într-un mod responsabil, începi să te simţi o persoană mult mai atrăgătoare şi ca o consecinţă, mai atrăgătoare şi pentru cei din jur. 4 exerciţii pentru a deveni puternic tu, pentru că apoi să ai ce oferi celor din jur.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: