“Regina Nopții” de Lilia Calancea

Am participat la lansarea cărții “Regina Nopții” de Lilia Calancea din pură curiozitate pentru a cunoaște un scriitor în devenire din Moldova. Tot din curiozitate am citit și romanul. Prima impresie – cartea are un miros perfect, pentru că eu așa fac cunoștință cu cărțile mele.

Se face că “Regina Nopții” este a doua carte din viața mea pe care am citit-o dintr-o ședere, a doua după “Colorless Tsukuru Tazaki and His Years of Pilgrimage” de Haruki Murakami, citită pe parcursul unui zbor transatlantic. Lipită de cartea Liliei Calancea m-a ținut, mai întâi, aceeași curiozitate pe care o aveam de la bun început pentru acest debut, după care interesul pentru cursul istorioarei.

Dacă ar fi să mă gândesc la lucrurile la care eu aș fi sugerat să se fi lucrat mai mult, acestea ar fi (1) coperta, nu mi-a părut prea interesantă și (2) începutul romanului, cel puțin primele două capitole, – un amestec dintre “Sex and The City” și “Eat, Pray, Love”, doar că scris pe scurt, cu evenimente oarecum grăbite. Aceste evenimente au rolul deloc ignorabil, ba chiar important, de a prezenta background-ul din care provine eroina și ce reprezintă aceasta (alegerile pe care le face și felul în care le face vorbesc direct despre felul ei de a fi în viață), dar evenimentele sunt oarecum grăbite și descrise ca într-o carte istorică unde doar evenimentele și ordinea cronologică sunt importante.

Dar, odată ajuns în Grecia, pornește relaxarea și savurarea întâmplărilor. Tot romanul a fost într-un continuu crescendo: dacă începutul a fost banal (după mine), iar mijlocul a început să stârnească curiozitate, atunci spre final întorsătura de evenimente a fost chiar captivantă și impresionantă prin sensibilitate. Devii părtaș, personaj și-ți vine să-i vorbești eroinei. Și dacă începutul a dat impresia unei previzibilități de acțiuni ulterioare, atunci spre final încrucișarea de istorioare paralele se deosebește printr-o careva originalitate de idee.

Însemnările din jurnalul personal al Juliei Amrani a fost punctul culminant după intensitate, pentru mine. Și de-abia acum înțeleg de ce la lansarea cărții cineva a pus întrebarea dacă pot fi publicate restul scrisorilor din roman. – pentru că ai impresia că romanul nu e decât o descriere a unor evenimente care în realitate au avut loc și că toate însemnările din jurnal și scrisorile primite sunt la fel de reale, iar autoarea nu are decât să le publice, fără a inventa nimic nou.

Eu m-am prins de mai multe ori în zilele după ce am citit romanul că mă mai gândesc la personaje… În fine, mie mi-a plăcut lectura.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: