La final de 2014

Ultimii câțiva ani îi închei cu ferma convingere că un așa an ca cel de-abia încheiat nu voi mai avea niciodată, ca intensitate, ca multitudine de schimbări, ca realizări, călătorii. Din fericire, 2014 face parte și el din această categorie, categorie din care mi-aș dori eu să facă parte fiecare an din viața mea.

Am învățat că realizarea unor scopuri profesionale este mult mai fezabilă, decât credeam eu. Este necesar doar să muncești de dragul muncii și nu atât de dragul rezultatului. Așa a avut loc promovarea mea profesională în acest an și, probabil, cea mai importantă realizare profesională de până acum.

Am învățat că distanța nu contează, iar deplasările constante pot deveni pur și simplu o parte componentă a vieții pe care o accepți și o valorifici. Nu există imposibilul, așa am ajuns eu în acest an în Asia (pentru prima dată) de 2 ori (în aceeași lună). Dintre care, în Kazakhstan am plecat cu o notificare prealabilă de 2 zile (Apropos, ce faci poimâine?). Iar timpul petrecut acasă, adică 90% dintre weekenduri și concedii, e prețuit înzecit. Probabil, din acest motiv, eu continui să iubesc Chișinăul, în pofida ambuteiajelor și murdăriei, și continui să mă simt împlinită de fiecare dată când aterizez acasă, pentru că mi-este dor.

Am învățat că țările străine, călătoriile îți oferă cele mai frumoase amintiri. Asta-i viața reală, care trebuie trăită, savurată. Așa am ajuns să vedem și trăim prin extraordinara Tailandă, Ungarie, Italie și SUA. Cu certitudine, acesta e primul an din viața mea când am reușit să călătoresc (fără scop de serviciu) în fiecare anotimp, prin Europa, Asia și America.

Am învățat că cărțile sunt altfel decât le credeam eu până acum. Încep să învăț să am o relație cu fiecare carte citită. Învăț să văd altfel personajele și să-i păstrez în mintea mea mult timp după lectură. Sau să accept plictiseala și dezamăgirea, exact așa cum acestea fac parte din viața noastră zilnică.

Și, în fine, cel mai important, am învățat că o nuntă poate fi organizată în mai puțin de 3 luni, fără a fi numaidecât acasă, atât timp cât îți dorești acest lucru și simți că decizia este clar corectă, ba chiar firească. Așa am devenit eu anul acesta doamna Lupușor. – lucru care îmi oferă posibilitatea să învăț că există diferență între viața până și viața după oficializarea relației, în pofida faptului că întrebarea care provoacă astfel de discuții de obicei sună: “Așa-i că nu există nici o diferență?”. Acum casa e mai casă și familia e mai familie.

Nu am idee cum va fi 2015, dar îl aștept cu nerăbdare și cred că îmi va da suficiente motive să îi simt bagajul greu, dar frumos la final de an. Așteptările sunt mari.

La mulți ani și un 2015 cât mai frumos!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: