“N-am venit să țin un discurs” de Gabriel Garcia Marquez

“N-am venit să țin un discurs” m-a făcut să-l plac pe G.G. Marquez mult mai mult decât o făceam până acum. “Un veac de singurătate”, citit în 2014, e cartea cu care trăiesc (grație impresiei puternice post-lectură și faptului că Marquez a decedat când eu îi citeam cartea…), deși nu aș cita-o printre favoritele lecturi, ca și proces de lectură. Atunci am făcut cunoștință cu Marquez și am decis să ținem legătura.

Dar numai acum lucrarea respectivă a devenit și mai clară și interesantă pentru mine. E cartea la care scriitorul a lucrat, “tot gândindu-mă”, 19 ani (!), mărturisește Marquez într-un discurs; cartea pe care a trimis-o la editură doar în jumătate, pentru că nu avea suficienți bani pentru expedierea prin poștă a tuturor paginilor scrise și, finalmente, cartea care l-a scos din sărăcia cumplită.

“N-am venit să țin un discurs” descoperă nu doar pe Marquez-scriitorul, ci și pe Marquez-omul. Din primele discursuri mi-a sărit în ochi, din nu știu care motiv, faptul că dumnealui folosește cuvântul “prietenie” sau “prieteni” în majoritatea discursurilor sale, fapt care îl face atât de bland, simplu și aproape de cititor/ascultător.

Eu am găsit idei de subliniat și memorat în fiecare discurs al său. Am învățat faptul că un discurs bun poate fi și destul de scurt, dar plin și interesant.

***

“Ce v-aș spune despre prietenie? […] Analizați-vă fiecare propriile sentimente, cercetați unul câte unul motivele pentru care simțiți o preferință nedezmințită pentru ființa căreia i-ați mărturisit toate intimitățile voastre și atunci veți putea desluși rațiunea acestei festivități.”

“Dintr-o eroare de calculare a fusului orar, am telefonat la Palatul Prezidențial la trei dimineața. Impertinența mi s-a părut și mai alarmantă când l-am auzit în receptor pe președintele Republicii în persoană. “Nu-ți face griji – mi-a spus, cu cadența-i episcopală. În funcția asta atât de complicată nu-mi mai rămâne altă oră ca să citesc poezie.””

“Țarul Nicolae I îl ajuta pe Pușkin să-și corecteze poemele pentru a nu le lăsa pradă cenzurii crunte pe care el însuși o instaurase.”

“Sunt convins că aceasta este formula secretă a fericirii și a longevității. Ca fiecare să poată trăi așa cum vrea și să poată face numai ce-i place, din leagăn până în mormânt.”

“Cred că viața noastră a tuturor ar fi mai bună dacă fiecare dintre voi ar purta întotdeauna în traistă o carte.”

GGM

Advertisements

One comment

  1. […] A doua, înainte de a citi această carte, l-am citit pe Gabriel Garcia Marquez care, în “N-am venit să țin un discurs“, îl citează de două ori pe Luis Cardoza y Aragon, care spunea cu referire la poezie că […]

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: