“The Strange Library” de Haruki Hurakami și alte 2 biblioteci de poveste

Unul dintre primele desene animate pe care le-am privit (și apoi re-privit de zeci de ori) a fost The Beauty and The Beast. O scenă mi-a fost întotdeauna special de dragă, impresionantă, imposibilă… și anume, scena în care Belle (the Beauty) primește în cadou o incredibilă bibliotecă.

M-am gândit că o asemenea frumusețe nu poate exista în realitate, dar, din fericie, nu am avut dreptate. Am avut posibilitatea să mă conving de acest lucru.

Câteva zile în urmă, fiind la Praga, am vizitat un loc despre existența căruia nici nu bănuiam – Baroque Library din Klementinum. Pentru mine, acest loc este transpunerea bibliotecii de vis în realitate. Cu toate acestea, sunt sigură că majoritatea persoanelor vor fi dezamăgite dacă ar vedea acest loc în realitate, pentru că acolo nu se permite a face poze, nu poți intra decât până în pragul sălii, majoritatea cărților lipsesc de pe rafturi pentru că sunt duse la restaurare și digitalizare, lumina este foarte mică, dar… atmosfera este magică. O bibliotecă de poveste, exact ca în această fotografie.

Iar cea de-a treia bibliotecă despre care vreau să scriu este “The Strange Library” de Haruki Murakami. Eu sunt fan înrăit Murakami. Știu exact numărul de cărți scrise de Murakami, pe care încă nu le-am citit. Le distribui în timp cum pot. Cât am răbdare.

“The Strange Library” este o carte scurtă și fru-moa-să în toate sensurile. E prima carte la care m-am simțit copil, grație jocului grafic, desenelor, shrift-ului și culorilor. Acțiunea, după cum rezultă și din titlul cărții, are loc într-o bibliotecă care este de-a dreptul stranie, cu labirinte, cu personaje ciudate, pe care le recunoști, însă, imediat (e.g. sheep man), dacă ai mai citit alte lucrări de-ale lui Murakami.

Autorul te cufundă în non-sens și te înarmează cu o dorință teribilă de a evada din ciudățenia bibliotecii, pentru ca finalmente să te scoată de acolo, să te inpună față în față cu realitatea de afară, iar ulterior ciudata biobiotecă să-ți trezească dor de ciudățenie, de capcană, de lipsă de responsabilitate. Să vrei să evadezi înapoi, în labirint.

Un paragraf din carte:

“Please, tell me who you are,” I said.

“I am me, that’s all.”

“But the sheep man said you didn’t exist. And besides —”

The girl raised a finger to her tiny lips. I held my tongue.

“The sheep man has his world. I have mine. And you have yours, too. Am I right?”

“That you are.”

“So just because I don’t exist in the sheep man’s world, it doesn’t mean that I don’t exist at all.”

“I get it,” I said. “Our worlds are all jumbled together – your world, my world, the sheep man’s world. Sometimes they overlap and sometimes they don’t. That’s what you mean, right?”

She gave two small nods.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: