Minți lucide și stranii

Becker scria în a sa lucrare Nobel: The Economic Way of Looking at Behavior, despre faptul că anumite lucrări, cercetări epuizează într-atât de mult energia și creativitatea celuia care scrie încât, finisându-și lucrarea, acesta are nevoie de mult timp pentru a recăpăta puterile, precum și pentru a restabili capacitatea de a mai scrie.

Idea respectivă mi-a părut mult mai sugestivă, dat fiind că mulți oamenii cu renume și cercetători economici, care au adus o contribuție semnificativă traiectoriei gândirii economice contemporane, dar și evoluției istorice a acesteia, și-au epuizat viața normală prin dedicare muncii efectuate.

Cea mai sugestivă și centrală figură e Adam Smith, tatăl economiei moderne și al capitalismului, care a trăit toată viața împreună cu mama lui și a decedat peste 6 ani după decesul acesteia. Pe parcursul vieții nu a fost nici căsătorit și nici copiii nu a avut. Încă din copilărie obișnuia să vorbească cu sine însuși, obișnuință păstrată pe tot parcursul vieții. Toate lucrările personale, care nu fusese făcute publice pe parcursul vieții marelui economist au fost arse după moartea acestuia, la rugămintea lui. Motiv pentru care, despre viața și activitatea lui Adam Smith se cunosc detalii doar din publicații.

John Nash – nu pot să nu-l menționez, deși, de cele mai multe ori figura acestuia apare automat mai mult ca a unui personaj din film și doar apoi, reamintindu-ți că e vorba de un film bazat pe fapte reale, realizezi că John Nash e un personaj real, posedat de imagini închipuite și interpretate ca reale, boală numită shizophrenie. Precum însuși acesta a menționat în autobiografia sa, din motivul incapacității gândirii raționale el a ratat 25 de ani din viața-i, timp în care a încercat să-și trateze (stăpânească) boala, ceea ce nu îi permitea să lucreze asupra cercetărilor sale. Chiar și cu acest gap în biografia sa, Nash a avut o contribuție semnificativă nu doar prin cercetările sale teoretice, ci și ulterioara aplicare practică a acestora în cadrul relațiilor internaționale.

O altă stranietate, deși nu este legată de incapacitate fizică sau mentală se referă la Karl Marx. Pe parcursul întregii sale vieți acesta practic niciodată nu a fost angajat, fiind întreținut de colegul său, Frederich Engels, care participa atât la procesul de cercetare, cât și ”alimentare” a celor doi cercetători economici. Și mai straniu este faptul că totuși rodul muncii lui Marx a servit ca exemplu pentru multe națiuni și continuă a fi credo-ul multor partide politice din întreaga lume.

Închei lista, care la sigur poate fi mai lungă, cu Arhimede. Așa cum multiple surse informează, Do not disturb my circles… a fost și printre ultimele fraze rostite în viața sa: spunându-i asta unui soldat al oastei care i-a invadat țara și a ajuns și la casa lui pentru a-l aresta. Arhimede era însă mult prea concentrat la desenarea unor cercuri ale căror sens rămâne necunoscut nouă.

Dincolo de stranietăți istoria păstrează succesele și descoperirile făcute de marii gânditori ai lumii. Ideile cele mai lucide au stors creatorii de energie, dar energia din gândurile create sunt propulsate din generații în generații, tot se dezvoltă, tot crește și nu obosește în timp…

Tags: Adam Smith, arhimede, capitalism, despre economisti, do not disturb my circles, Economie, economisti stranii, economistii lumii, john nash, karl marx, minti lucide