Cand sunt la Praga am un dor nebun de casa. Memoria pastreaza intotdeauna doar cele mai frumoase momente si ai impresia ca acolo unde nu esti tu, acolo e …acasa.
Cand revin acasa imi dau seama dupa cateva zile ca nu exista la fel de multe lucruri pe care sa le pot aici face, nu exista aceleasi conexiuni, nu-mi mai am lucrurile care ma intereseaza in jurul meu, rafturile pastreaza lucrurile invechite care aduc a nostalgie si zambet la inceput si lipsa de interes a doua zi.
Chiar si oamenii care sincer si evident se bucura revederii, se deprind cu absenta-mi indata dupa ce ne luam ramas bun. Pentru ca asa ne-am deprins, timp de cei 2 ani de cand nu mai sunt prin preajma.
Si-mi dau seama ca-s cu toata inima si ratiunea mea in doua tari. In acelasi timp sunt in ambele locuri si nici in unul dintre ele nu sunt pedeplin.
… sa fie doar poeziile lui Bacovia revizuite astazi motivul care ma pune pe astfel de ganduri de plumb?
Tour around 
Important e să te simţi bine acolo unde eşti la moment, dragă Natalia. Iar lucrul ăsta depnde de persoanele alături de care eşti, de activităţile pe care le faci, de mediul în care “rătăceşti”… Dacă va fi să fii şi mai mult timp, decât cei doi ani, departe de casă, dorul de baştină şi de cei dragi ar putea fi la fel de mare, dar această “mărime” depinde, în primul rând, de părinţii tăi: cât mai suntem, cât mai sunt, mai avem la cine merge…
LikeLike