Filmul Minority Report l-am privit pentru prima dată încă la liceu fiind. Am memorizat doar idea principală, pentru că e chiar una puternică. Aș mai zice că întrebările trezite de film sunt chiar mai puternice decât însăși idea primară. Sau… mesajul mai important decât tema.
Revăzând filmul, aveam clar un deja-vue, deși însuși deja-vue-ul nu era suficient de clar. Scene pe care doar după ce le vezi îți dai seama că le-ai mai văzut, dar nici cum nu ți le amintești până. Ține în suspans.
Idea filmului se bazează pe faptul precum că viitorul ar deveni (parțial) posibil de prezis. Mai cu seamă: faptele murdare din acest viitor (omorurile). Și folosind aceste cunoștințe ca instrument, oamenii pot preveni anumite acțiuni. Dar. Idea merge mai departe și pedepsește oamenii pentru faptele lor care vor avea loc… în viitor. Sau, mai bine zis, pentru faptele care nu vor mai avea loc, dar ar fi putut avea loc dacă nu era intervenția celor care au pretins că văd viitorul.
Întrebarea firească ar fi: dar unde sunt dovezile? Probele de vinovăție? Și aici răspunsul și-l găsește fiecare în parte. Pot fi oare oamenii învinuiți pentru faptele pe care (încă) nu le-au săvârșit?
Sau suntem vinovați doar după?…
Tour around 